Căldurile verii aduceau împreună cu ele şi pofta neostoită de scăldat. Iar ţâncii şi ăi mai mari, fete sau băieţi, umblau de colo până colo pe malul gârlei, despuiaţi, se bălăceau sau prindeau cu mâinile goale peşti pe care-i frigeau atunci când se aşternea înserarea peste câmpuri şi ochii li se aprindeau în cap de atâta zbenguială.
Era o zi de duminică năduşită, lipsită de răsuflarea răcoroasă a vântului, iar cerul sclipea peste vârfurile copacilor, fără vreo urmă de nor care să-i umbrească seninul. Fetele lui Tănase – Vica, Gherghina şi Maria – îşi ridicaseră degrabă poalele şi intraseră cu pulpele fragede în apa călduţă a gârlei care curgea molcom, în timp ce Liberare se tolănise în iarbă, la rădăcina unui salcâm, ca să joace table cu văr’su Jean. Le privea de la distanţă după ce dădea cu zarurile, se încrunta şi le striga din când în când să nu meargă la adânc:
– Vico, Gherghino, Mario! Nu vă duceţi mai la adânc că vă ia apa şi vă mănâncă somnii ăi mari. Vicoooo! Tu auzi ce spun eu aici sau te iau de păr?
Făcându-se că nu-i aud vorbele răstite, fetele se hlizeau şi se stropeau cu apă pe braţe şi pe obrajii îmbujoraţi, iar Axinte le privea la rândul său dintr-o parte, aducându-şi aminte de tinereţe şi de plăcerile ei pierdute pentru totdeauna, apoi îi arunca lui Moşu’ un băţ pe care câinele îl scotea din apă pufnind şi lătrând a joacă.
– Vicooo, hooo, nu te du mai la adânc că mătur malu’ cu tine! Vrei să mă faci de poveste? Te jumuleşte mă-ta când i-oi spune! Hai, Jeane, dă cu zaru’, ce beleşti ochii la mine ca la icoana făcătoare de minuni, m-am făcut frumos peste noapte?
– Stai, bre, ce te umfli aşa? Stai că dau, uite-acu’ vine norocu’…
Dacă văzuse cineva că Vica, a mai mică dintre fetele lui Liberare, se depărtase prea mult de mal, încetul cu încetul, ca şi cum ar fi fost trasă mai la adânc fără să ştie, numai Dumnezeu ar fi putut să spună. Dar, dacă văzuse, ori crezuse că se va întoarce singură către mal şi întorsese privirile în altă parte, ori nu mai avusese timp să strige la ea.
Axinte auzise doar ţipetele Gherghinei şi simţise răceală pe şira spinării.
– Tată, sări că se duce Vica la fund! Sări!!!
Numai că până să sară Liberare din iarbă îl văzuseră toţi pe Moşu’ cum înota către mijlocul gârlei, tăind apa ca o nălucă, iar iuţeala animalului se dovedise a fi, până la urmă, scăparea Vicăi. O apucase cu colţii de rochie şi o trăsese încet către mal, lăsând-o în mâinile ălora care se aruncaseră şi ei în apă când auziseră ţipetele.
După aceea, în timp ce Liberare căzuse în genunchi deasupra copilei şi înjura ca un zăbăuc apele pământului şi potopul lui Noe, Moşu’ îşi scuturase blana şi hămăise îndelung, poate pentru a le da de înţeles că tot ceea ce fusese mai greu trecuse şi el se achitase de o datorie la care nu se gândise nimeni.
Vica scuipase apă, tuşise şi clipise din genele lungi, iar Liberare se uitase la câine ca la o minune. Tremura din toate încheieturile şi cămaşa troznea la încheieturi sub umerii săi laţi. Le petrecuse pe Gherghina şi pe Maria cu o mână, de parcă i-ar fi fost frică să nu i le ia şi pe ele cineva pentru a le da pe apă, iar cu cealaltă mângâia fruntea umedă a Vicăi.
– Un’ vruseşi tu să te duci, Vico, un’ vruseşi să te duci? Bine, fă, nu-ţi strigai să nu te bagi la adânc? Ce-i spuneam io lu’ mă-ta dacă nu te apuca-n colţi dulău’ lu’ Axinte?
După câteva minute copila începuse să râdă, aşa cum fac copiii care nu înţeleg din ce pericol de moarte au scăpat ca prin urechile acului şi cred că nimic rău nu li s-ar fi putut întâmpla.
Până seara, satul vuise… Iar Moşu’ umbla în urma lui Axinte prin praful uliţei, cu coada pe sus, dându-le tuturor de înţeles că greşiseră amarnic atunci când nu puseseră preţ pe puterea lui câinească.
Din uşa cârciumii, după ce făcuse cinste, ca la zi mare, Liberare strigase cu lacrimi în ochi:
– Axinte, ăsta nu e câine, mă! E tata câinilor, mă, e Dumnezeu’ lor. Ascultă-mă pe mine, Axinte, o să-l visez şi noaptea, că mi-a scos-o pe Vica din gârlă! Bă, uitaţi-vă la mine, să nu-mi mai spuneţi Liberare dacă n-am dreptate. E tata câinilor

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru