totul se reduce la marfa din vitrină
în magazie nu ajunge nimeni
niciodată
manechinele zâmbesc neobosite
dumnezeul lor trufaş rămâne matrița
din când în când trece un copil curios
ar dori să vadă ceva pe sub fustele femeii
de dincolo de sticlă
vânzătoarele râd
ia uite la ăsta micu’
i s-a făcut de tăvăleală

vitrina atrage ca un magnet
seamănă cu un teritoriu interzis
spre care se îndreaptă toți paşii

în magazie
un manechin fără brațe
zâmbeşte tâmp
printre găleți detergenți şi perii

♣ Cristian Lisandru (septembrie 2017)

sursa foto – http://www.mannequins-online.com/