Gând (25)

eu scriu încă un vers pe umerii tăi apoi te sărut şi îţi acopăr trupul cu o altă dimineaţă smulsă din mine ♣ Cristian Lisandru foto – arhiva personală

Călătoria (12)

– Doamne-fereşte! – Câţi ani să fie, Axinte? – De când, dom`şef? – De când ai rămas singur ca un cuc? – Se fac doi ani în octombrie. – Aşa e, că fierbeau cazanele, mirosea pe orice uliţă, mai toţi bărbaţii umblau pe şapte cărări… Dumnezeu s-o ierte, Axinte! Noi suntem mai daţi dracului decât … Mai mult Călătoria (12)

Gând (24)

Să ne zidim în propriile gânduri, Să construim, prin noi, un alt decor… ♣ Cristian Lisandru sursa foto – goodfon.ru

absurd

cu acest tren al liniilor moarte am putea călători către fața nevăzută a astrului nocturn aşa spunea – la casa de bilete – un individ taciturn predispus înseratelor excese ale imaginației dar tot acest efort discutabil al creației pălea (precum o inutilă întâmplare) atunci când luna ignorând iluziile turistice se prăbuşea în mare ♣ Cristian … Mai mult absurd

Călătoria (11)

– Era nenorocire, Axinte, nenorocire era. Dar există un Dumnezeu al trenurilor, ascultă la mine, s-a nimerit să fie taman pe câmp azi şi n-a permis să plece niciun suflet în altă lume, aia de zic unii că e mai bună. Dacă ai urgenţă de ce nu te duci la Anton? La Anton al lu` … Mai mult Călătoria (11)

ziduri (2)

de unde ziduri? sunt prea multe Ane, de unde frunze? sunt prea multe toamne… în noi chiar toamna scrijeleşte riduri şi suntem, nisipoşi, doar foste ziduri… ♣ Cristian Lisandru foto – arhiva personală

ziduri

ridicăm ziduri dincolo de ele suntem tot noi încercând să escaladăm realități verticale iluzie cu iluzie ♣ Cristian Lisandru foto – arhiva personală

Călătoria (10)

Dar popa e popă, obraz subţire, se descurcă de când lumea, aşa a fost şi aşa va fi, nu strică tocmai al nostru socoteala rânduielilor bisericeşti ştiute şi neştiute, nu moare el de foame la un loc cu prostimea – pomană, botez, nuntă, ai nevoie de el, fără el nu se cade să faci ceva, … Mai mult Călătoria (10)

Călătoria (9)

E drept, Nae nu mergea niciodată la biserică. Spunea că nu crede în popi nici dacă l-ar pica ţârcovnicul cu ceară sau l-ar închide popa în biserică, o săptămână, fără apă şi mâncare, dar alte explicaţii nu oferea nimănui. Ţinea în sufletul său o supărare mare, poate, după cum gândiseră alţii atunci când observaseră că … Mai mult Călătoria (9)

(Ne)Starea de Marţi – „Realitate”

Ancorat în realitate? Doar obligat de împrejurări. Realitatea se prelinge în urma ta, ca umbră nesuferită, insistentă, ca o datorie neplătită, iar din când în când – poate din plictiseală, poate din trufie, poate din dorința de a-ți reaminti că face parte integrantă din tine (în timp ce reciproca nu este, neapărat, valabilă, orice s-ar … Mai mult (Ne)Starea de Marţi – „Realitate”

Călătoria (8)

– De, Moşule, aşa e viaţa oamenilor, tu de unde naiba să ştii? Câinele sări să-l lingă pe obraz, aşa cum făcea atunci când simţea că stăpânul îl are aproape de inimă şi-i spune vorbe blânde, dar bărbatul îl ţinu la distanţă cu o mână. – Ho, nebunule… Trase iar din ţigară şi privi în … Mai mult Călătoria (8)