Călătoria (9)

E drept, Nae nu mergea niciodată la biserică. Spunea că nu crede în popi nici dacă l-ar pica ţârcovnicul cu ceară sau l-ar închide popa în biserică, o săptămână, fără apă şi mâncare, dar alte explicaţii nu oferea nimănui. Ţinea în sufletul său o supărare mare, poate, după cum gândiseră alţii atunci când observaseră că anii trec, unul după altul, şi Nae se face că nu vede nici biserica, nici preotul, nici zilele de sărbătoare. Însă nimeni nu avusese curajul să îl ia la descusut, aşa cum fac cei mai curajoşi, mai ales în momentele în care limbile se dezleagă şi cuvintele vin unul câte unul, fără opinteli. Era venetic, venise cu nişte ani în urmă de pe alte meleaguri, împins de la spate de nevoi şi cine ştie ce întâmplări ale trecutului. Nu-şi dezlegase limba în faţa lor, nici ei nu-l pisaseră, îşi ridicase două camere într-o margine a satului şi, pe nesimţite, devenise unul de-al lor.

De cum îl văzuse pe Moşu`, Nae mai ceruse o ţuică şi declarase că mai bine crede în câinele ăsta, decât în anteriu, iar vorba zburase ca o pasăre, spre marea supărare a preotului din sat. Acesta, între câteva afurisenii, o anunţase impetuos pe preoteasă – tocmai venise în camera mare din casa aflată la o margine, în curtea bisericii, ducând pe mâini o tavă în care tolănise doi pui rumeniţi în ceaun, alături de care aşezase un castronel cu mujdei de usturoi – că îl dau eu pe brazdă pe Nae ăsta, doar asta îmi e menirea pe lume, să aduc rătăcitul pe calea cea dreaptă. Omu` nu e fier, cucuoană, până şi fieru` se-ndoaie dacă ştii cum să-l loveşti. Şi cu ce. Eu o să dau cu vorbe-n el – rupsese un copan şi muşcase cu poftă, după ce-l tăvălise prin mujdeiul fierbinte –, cu versete şi mai ales cu frica de Dumnezeu.

Poate că Nae era un altfel de om. Poate că nu avea frică de Dumnezeu (zisese odată că de Dumnezeu nu trebuie să îţi fie frică, fiindcă Dumnezeu e bun şi dacă şi-a lăsat copilul să moară şi n-a făcut lumea arşice atunci e mai bun decât toţi popii pe care Isus îi boscorodea în fiecare zi – semn că avusese timp să buchisească versetele din Cartea Sfântă), or poate că preotul nu ştiuse, totuşi, de unde să îl apuce pentru a-l face maleabil.

N-are popa diplomaţie preoţească nici cât negru sub unghie, şuşoteau câte unii pe la colţuri, atunci când trecea pe uliţă în anteriul prăfuit sau murdar de noroi pe la poale şi cerea bani pentru biserică. Unii ieşeau la porţi şi dădeau, fără păreri de rău, câte ceva din puţinul pe care-l aveau, bătând cruci mari şi rostind „Doamne-ajută!”, alţii înjurau, se făceau că nu aud bătăile din poartă şi dădeau din mâini a pagubă.

Biserica era frumoasă, trainică, încăpătoare, pictată de un artist adus de preot tocmai de la Bucureşti – stătuse chiar în casa parohială, pe mâncare şi băutură, câteva luni bune, terminase ce avusese de terminat, îşi luase banii, apoi trecuse pe la cârciumă, înainte de plecare, se îmbătase şi strigase „Mă doare în cur de biserica voastră, mă, dar trebuie să trăiesc şi eu cumva, nu?! Proştilor!”–, cu trei turle învelite în tablă strălucitoare şi o curte largă care se umplea la sărbători.  Iar iconostasul… Numai lemn sculptat şi icoane argintate din care priveau sfinţi blajini, de le era babelor şi vădanelor evlavioase mai mare dragul să intre şi să uite a pleca.

Oamenii le ştiau pe ale lor, iar ale lor erau mai mult necazuri şi griji – de Dumnezeu îşi aduceau aminte mai ales la Paşte, la Crăciun sau când bătea clopotul a moarte. Unuia îi bolea nevasta, altuia copilul, altora li se îmbolnăveau animalele din pricini neştiute, iar banii nu aveau valoare, azi îi aveai, mâine nu mai ştiai ce-ai făcut cu ei. La televizor spuneau unii „cu carte” că e criză mondială, că urmau să vină şi vremuri mult mai grele, pentru toată lumea de pe pământ, nu numai pentru ei, cu războaie, foamete şi boli, cu călduri ca-n iad şi ploi puţine, însă ei dădeau din cap când se întâlneau pe uliţă, la magazinul sătesc sau la cârciumă. Niciodată nu fusese raiul pe pământ pe-acolo, trecuseră ei prin altele şi mai grele. Când cu seceta, când cu inundaţiile, când cu iernile nemiloase…

♣ Cristian Lisandru

sursa foto – goodfon.ru


18 gânduri despre “Călătoria (9)

  1. Din ce în ce mai bine se așează vorbele-n poveste și se încheagă viața ce se cere descrisă. Când le vezi în jurul tău, parcă nu le dai importanță, dar când apar scrise capată altă consistență, parcă. Aici își spune „cuvântul” talentul tău.
    Afară văd că s-au ivit câteva raze de soare, așa că sper să vină și pentru tine ceva zile mai bune, cu vocea ta cea adevărată. Multă sănătate îți doresc, dragă Cristian!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Sub pături am fost și eu săptămâna trecută, dar azi sunt ceva mai bine. Nu degeaba a ieșit soarele. 😀
        Scrisul sunt sigur că te va ține „în priză”, așa că vei uita de răceală.

        Să ai o săptămână frumoasă si rodnică!

        Apreciat de 1 persoană

  2. O descriere foarte realistă a multor biserici și popi pe care-i avem în mijlocul nostru și despre care avem aceeași părere ca și Nae. Omul ăsta parcă ar fi ajuns acolo din părțile mele! 😉
    Aștept cu mare interes continuare, iar până atunci îți doresc mult spor, da’ și odihnă benefică, Cristian! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ce esti nebun maestre ? Lasi in aer urmarea , taman cand era mai interesanta ? Mai ramane sa bagi alea zece minute de reclama , ca sa fie treaba oabla , si sa-ti scrii pe frontispiciul blogului … PRO TV . 😡 Pe cinstea mea de nu , din punctul meu de vedere cel putzin , Nae…devine infinit mai interesant decat insusi Axinte personajul principal { care dupa ce ca-i batut de soarta , mai este si nehotarat pe deasupra }, mai ales ca-n privinta ” iubirii fatza de cele sfinte ” , seamana cu mine 😉 la marele fix !!! Nu te mai tine de shotii si…da urmarea onorabile !!! 😎

    Apreciat de 1 persoană

    1. 😊 M-ați făcut să zâmbesc cu PRO TV-ul acela, trebuie să recunosc. Mergem cu textul înainte, alături de personaje. Nae îmi place şi mie… Nu aş dori să pun episoade mai lungi, timpul tuturor e limitat. Gânduri bune la ceas de seară!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s