(Dez)Ordinea de zi – „Tăvălug”

Lumea se duce la vale. Noi ne ducem la vale. Dar reuşim să ascundem asta, uneori zâmbind complice, pe sub umbrele multicolore – bancuri, fotografii – alb-negru, sepia, color -, citate, texte în care scriem exclusiv despre iubire, lumi perfecte, oameni normali, altruişti, lipsiți de ipocrizie, despre plaje însorite unde valurile înspumate mângâie destine fericite … Mai mult (Dez)Ordinea de zi – „Tăvălug”

Călătoria (16)

Maria Vlăsceanu – ţaţa Maria, aşa cum îi spuneau prin sat, de foarte multă vreme, toţi vecinii şi toţi cei pe care, de la catedra şcolii comunale, îi învăţase să vadă lumea cu alţi ochi şi să facă primii paşi în ea – fusese o femeie frumoasă, aprigă şi iubitoare de oameni. Nu privea pe … Mai mult Călătoria (16)

Călătoria (15)

La capătul peronului apăru dintr-odată o mogâldeaţă gârbovită, acoperită de o pelerină galbenă care contrasta puternic cu vremea înciudată. În ambele mâini, mogâldeaţa ducea câte o sacoşă burduşită, iar odată ajunsă la adăpost de ploaia nărăvaşă le lăsă jos şi dădu gluga la o parte. O bătrână cu broboadă legată sub bărbie plimbă privirea de … Mai mult Călătoria (15)

Black Friday

E black, e friday şi miroase-a ploaie, Păşeşte iar Bacovia-n odaie, Barbar îmi cântă o femeie-n tâmplă Şi-n mine altă toamnă se întâmplă. E black, e friday şi e sărbătoare, Şi ploaia-i la reduceri, mi se pare, Natura însăşi vinde artefacte, La preţ mai mic înregistrate-n acte. E black, e friday, e o tevatură, Se … Mai mult Black Friday

(Ne)Starea de Joi – „Cotidian”

Bărbatul duce în mâna stângă o sacoşă de rafie, burduşită, merge dintr-un capăt în celălalt al tramvaiului, reuşind să îşi păstreze echilibrul, iar cuvintele sale se lovesc ca de un zid de călătorii indiferenți: – Lanterne, genunchere, superglue, cotiere, glezniere, lupă pentru citit, ață, leucoplast, aprinzător pentru aragaz, bureți de vase, ace, aparat de băgat … Mai mult (Ne)Starea de Joi – „Cotidian”

Gând (27)

azi te voi scrie cu toate incoerențele mele vârful unui creion sculptează cuvinte de sare într-o lacrimă ♣ Cristian Lisandru (11 noiembrie 2017) sursa foto – launchdsigns

Călătoria (14)

Fata roşi. Băiatul eliberă genunchiul accidentat din eşarfă şi scoase la iveală o julitură zdravănă care începuse deja să prindă coajă. – Vezi că nu e nimic grav. Trebuie să o speli şi să o bandajăm din nou. Nici n-ai să ştii când a trecut… – Da` ce-aţi păţit? întrebă Axinte, iar Moşu` adulmecă rana … Mai mult Călătoria (14)

(Ne)Starea de Miercuri – „Timp”

E drept că timp nu avem niciodată şi nu s-au inventat/nu se vor inventa suplimente de timp. Tichete de timp nici atât. Sau timp-bonus. Iar sintagma „timp berechet” este doar o dulce amăgire. Răstimp, timpul 😊 îşi vede de-ale sale, jucându-se (cu noi). De-a secundele, de-a minutele, de-a orele în urma cărora rămânem cu aceeaşi … Mai mult (Ne)Starea de Miercuri – „Timp”

(Ne)Starea de Marți – „Pagubă”

„Aleşii” ar acciza şi toamna, dacă ar putea – bătu-i-ar frunzele uscate să îi bată! -, ar impozita urletele ultimilor lupi din pădurile încă nepuse la pământ şi ar pretinde taxă pentru luna plină. Probabil că vreun deştept şcolit la Universitatea Descurcăreților ar propune şi o Lege a Mediocrității Naționale, astfel încât să nu mai … Mai mult (Ne)Starea de Marți – „Pagubă”

Călătoria (13)

Mai întâi nişte stropi rari, mici, timizi, ca şi cum ploaia era nehotărâtă şi încă nici nu ştia, cu adevărat, ce are de gând să facă în continuare, stropi blânzi, aproape insesizabili, ca o simplă părere. Apoi, ca şi cum o partitură nevăzută scotea la iveală pasaje ceva mai tensionate, stropi grei, durdulii, grăbiţi, spărgându-se … Mai mult Călătoria (13)

Gând (26)

… alergăm, gâfâim, plămânii protestează, un orizont pus pe şotii se îndepărtează constant, timpul ingrat ne suflă în ceafă, trăim pe repede-înainte şi, câteodată, smulgem câteva secunde pentru a trage aer în piept, spre liniştirea temporară a tuturor neliniştilor contemporane… ♣ Cristian Lisandru sursa foto – goodfon.ru