Umblăm cocoșați la umbra fantasmagoricelor proiecte de viitor despre care ne vorbesc – plictisindu-ne constant – palavragiii neamului. Totuși, unii dintre noi reușesc să rămână indiferenți, alții s-au obișnuit cu neobișnuitul politic și social, ridicând din umeri sau blestemând în gând, cei mai mulți preferă să-și ascundă dezamăgirile indubitabile în spatele bradului de Crăciun. Un vin fiert, o țuică fiartă, niște jumări, cotletele, colindele, câteva versuri scrise în momente de inspirație. Glume, mai bune sau mai puțin bune. Suntem hazlii până la durere, ceea ce – poate – nici nu e așa de rău. Ne-am muta, fiecare, într-un glob de sticlă, spre a ninge frumos atunci când mâini delicate de copil ne-ar scutura cu bucuria aceea infantilă, nefardată…

♧ Cristian Lisandru

sursa foto – https://www.instagram.com/p/Bcd9d8Jj2i_/