a sosit şi o dimineață
în care nu m-au mai încăput anii
crescusem fără să ştiu
ca un gând obsedant
ținut prea mult în minte
♣ Cristian Lisandru
foto/goodfon.ru
Gând (31)
a sosit şi o dimineață
în care nu m-au mai încăput anii
crescusem fără să ştiu
ca un gând obsedant
ținut prea mult în minte
♣ Cristian Lisandru
foto/goodfon.ru
Wow
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Da…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare ce-i mai rau : faptul ca imbatranesti sau faptul ca nu mai esti copil ? Copilul din poza dumitale priveste in zare spre orizontul care-i da speranta ca…va trai suficient pentru a imbatranii , sau nutreste speranta ca va ramane vesnic copil deoarece , ce zareste la orizont nu-i prea atragator ? Nu-i simbioza ci , doar un paradox maestre !
ApreciazăApreciază
Evident, ca întotdeauna, totul ține de interpretare. Tocmai de aceea e totul frumos/urât. ☺ Deși adevărul e undeva pe la mijloc, plus în vin, precum se spune… 😉
ApreciazăApreciază
Bine că măcar e dimineață! Se mai pot evita gândurile obsedante, mai ales dacă mintea ți-e stimulată cu o ceașcă de cafea. Seară bună, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Seară bună, Petru! De gânduri nu putem scăpa niciodată fie ele și obsedante -, suntem cu gândurile la purtător. 😉 Simbioză.
ApreciazăApreciat de 1 persoană