pe urmă i-am întrebat
încotro?
cu toții au ridicat din umeri
nu ştiau ce să mai răspundă
sau
(formulez o ipoteză)
încă se căutau pe drumuri dispărute
obosite de atâția paşi
zadarnici
♣ Cristian Lisandru
foto/https://www.instagram.com/p/Bb7BvP2hFyY/
Cristian Lisandru 
De-am şti încotro… ce uşor ne-ar fi drumul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate că-i mai bine aşa, să căutăm permanent…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rătăcirea e mai greu de perceput când se face în turmă, iar „ciobanul” te asigură că ești pe drumul cel bun.
Bună dimineața și o zi cu ceasuri foarte bune, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai ales atunci, Petru, mai ales atunci… 🙂 Îţi dau dreptate fără rezerve. Zi bună să ai!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
*zadarnici
ApreciazăApreciază
Dacă am putea evita pașii zadarnic…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uneori deschidem uși care nu ar trebui deschise, alteori trecem pe lângă cele care n-ar deschide perspective îmbucurătoare. Există și destule situații în care cădem din lac în puț. Sau suntem împinși. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
exact.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Să fie vorba de vreo rătăcire-n masă, ori individuală?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
George, ambele variante propuse de tine pot fi viabile, eu tind să cred că ratăcirea-i globală, de unde senzația că toți umblăm brambura, rătacindu-ne și cautând ieșiri acolo unde nu-s. Dar poate că e doar o părere. ☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană