Ar trebui să atingem lumea cu buricele degetelor.
Călcând-o în picioare, așa cum facem – fără sfială, fără regrete – de prea multe ori, hrănim hulpave orgolii omenești nejustificate și ștergem, pentru totdeauna, semnele fragile ale unui lumi care ne tolerează, îngăduitoare, prestația nocivă…
♧ Cristian Lisandru
foto/https://www.instagram.com/p/BciJA-ughD6/
” Lume , lume soro lume , / Cine dracu ti-a pus nume !?! / Lumea asta aiurita / Sta pe-un tron de dinamita , / Nu se naste un copil , / Far-o tona de trotil ! / Sa-i dam o sansa Pacii si Glorie ei !!! ” Nu-ti mai spun cine-a scris versurile caci…sti si singur maestre , chiar nu ma-ndoiesc de asta . ” Ar trebui să atingem lumea cu buricele degetelor.” Asa ar tebuii daca , n-am calca-o in picioare zilnic si daca zilnic , n-am ” hrani hulpave orgolii omenești nejustificate și ștergem, pentru totdeauna, semnele fragile ale unui lumi care ne tolerează, îngăduitoare, prestația nocivă…” Mai mult decat adevarat Cristian Lisandru caci , suntem oameni si nimic din ce-i omenesc nu ne este strain , cum spunea cineva pe vremurile in care lumea era formata si din OAMENI , nu doar din lepadaturi . Respect !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atât de mici într-o lume atât de mare şi frumoasă… Din păcate, de prea multe ori, atât de mici şi peste măsură de răi. Alimentând, aşa cum spuneam, orgolii nejustificate. Colac peste pupăză, suntem trecători şi abia când este foarte târziu ne dăm seama de asta şi ne revizuim atitudinea… Dacă o revizuim.
ApreciazăApreciază
Frumos ati expus in versuri indiferenta, si lipsa de iubire pentru ce ne-a fost dat de Creator ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc pentru apreciere și vă doresc un frumos început de martie! 😊
ApreciazăApreciază
Dacă mi-aș închipui lumea sub forma unui copac, exact așa ar trebui ea experimentată, gustată, descoperită! Cu nemărginită răbdare, de la rădăcini spre coroană, de la simplu la complex, de la stabil la fragil. Iar degetele, vor căpăta în timp o deosebită simțire și dexteritate, ce ne va face mai atenți, mai blânzi, mai oameni..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uităm să privim, uităm să atingem, uităm să simţim. Toată cavalcada asta nocivă care vine peste noi zi de zi ne-a transformat în simpli umblători pe străzi cenuşii. Iar viaţa, totuşi, are atâtea de oferit… Pentru fiecare dintre noi.
ApreciazăApreciază
Nu avem răbdarea să traducem mesajele pe care ni le-ar transmite pipăitul, fiind mult mai simplu să ne bazăm pe imaginile subiective pe care ni le oferă vederea. Ar fi nevoie de o cură de orbire.
O zi senină și imaculată, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parcă purtăm ochelari de cal, Petru, exact asta simt şi sunt convins că mulţi, alături de mine – de noi – simt acelaşi lucru. O să ne trezim, la un moment dat, din acest coşmar şi ne vom da seama cât am pierdut. Poate nu numai din vina noastră, este adevărat… Zi aşa cum ţi-o doreşti, Petru!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumoasă imagine, frumoase gânduri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gândurile, trăirile, simțului estetic al sentimentelor morale sunt individuale, subiective şi personale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suntem cu toții în același creuzet invizibil. 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că ai dreptate, ar trebui să pipăim și să ne pipăim, să vedem dacă mai există viață, din cea adevărată, în noi înșine și în lume.
În rest, multe tropăieli și multe și mari orgolii, care acoperă lumea cu impresia unei vieți inexistente.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amăgiri cotidiene. Și așa cum ai scris – multe și mari orgolii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană