Cetatea din anticamera trecutului (2)

Poate că aţi dori să ştiţi, ajunşi în acest punct al lecturii, cum îl cheamă pe acest personaj care declanşează automat  buna dispoziţie prin lejeritatea cu care se poate detaşa de mediul înconjurător şi de toţi oamenii din preajma sa.  Am să vă spun de la bun început că numele lui nu are absolut nicio importanţă în cele ce urmează, aşa că ar fi inutil să îl introducem în text doar pentru a fi acolo, printre rânduri. Nu vom vorbi nici despre vârsta lui, însă vă puteţi imagina, dacă ţineţi neapărat, un bărbat între două vârste, nici prea tânăr şi dornic de a lua viaţa peste picior, dar nici prea bătrân şi înciudat, aşa cum se întâmplă de multe ori, fiindcă nu a făcut în trecut tot ceea ce şi-ar fi dorit să facă. Înălţime medie, figură comună, îmbrăcăminte sport, încălţăminte comodă, potrivită pentru plimbările lungi ale personajului nostru pe care îl vedem acum pregătit să pătrundă în cetate, însoţit de inevitabilele clicuri. Clic. Clic.

O, da, să nu uităm: ştim şi că acestui personaj îi place să fotografieze. Este de ajuns. Firesc, are un aparat de fotografiat de care nu se desparte aproape  niciodată (nota autorului – are încă unul, digital, în rucsac, dar toate la vremea lor) şi mai ales atunci când îşi permite să iasă din oraş şi să umble încotro îl poartă paşii, trenurile, autobuzele, maşinile de ocazie sau avioanele.

Fotografie rapid zidurile înalte, pe alocuri măcinate, din care muşcaseră, în decursul timpului, aversele de ploaie şi furtunile, îndepărtându-se şi apropiindu-se de ele pentru a găsi exact unghiul potrivit şi distanţa perfectă, lumina este potrivită, recoltă bogată, felicitări, iată istoria prinsă pe hârtie fotografică, clic, clic, totul decurge cum nu se poate mai bine, trase o concluzie în timp ce imaginaţia plecă din nou la plimbare şi el deveni, pe nesimţite, un observator nevăzut al unei alte perioade temporale…

Trec cavaleri în armuri strălucitoare, armăsari focoşi împodobiţi pentru turnirul ce stă să înceapă, se aud trompete, deasupra zidurilor fâlfâie drapele vopsite în culori vii, mult roşu, galben, verde, el duce aparatul la ochi, clic, clic, nimeni nu-l mai arată cu degetul, fiindcă nimeni nu poate să vadă (normal, nu?)  un intrus venit/apărut/picat din alt timp, acesta este doar privilegiul cititorului.

Personajul nostru, pe de altă parte, se crede în continuare în propria realitate, clic, clic, aşa că nu are cum să simtă o emoţie deosebită. Fotografiază tot ceea ce i se pare interesant – odată ajuns acasă, în atelierul încropit dintr-o fostă debara minusculă, va tria fotografiile şi va încerca să facă o selecţie la sânge, obiectivă, în teorie – şi admiră de la distanţă rochiile lungi ale domniţelorhostess sau pintenii strălucitori ai unor cavaleri pe care îi va putea regăsi ( nu are nicio îndoială), după terminarea spectacolului, în cârciumile pline de fum şi gălăgie din orăşelul tolănit la poalele colinei.

Au încetat râsetele copiilor, mirosul de vată de zahăr şi de popcorn nu mai aţâţă nările nimănui, dincolo de canalul împrejmuitor plin cu apă nu fumegă niciun grătar, erau şi câteva pături acolo, nu mai sunt, au dispărut şi cei doi bărbaţi care jucau table, trecuse pe lângă ei şi observase cum unul dăduse şase-cinci şi apoi dusese la gură o sticlă cu bere,  scoasă dintr-o ladă frigorifică roşie, cu capac alb, 330 mililitri, gândise, de ce nu 500, n-ar fi mult mai convenabil?, iată şi poarta cetăţii medievale, păzită – de la ora cutare la ora cutare, conform programului aşezat la intrare, însă acea hârtie prinsă în rame subţirele nu se mai vedea, poate că nici nu fusese vreodată acolo, cu toate că ar fi putut să bage mâna în foc că o văzuse şi o citise, în grabă – de străjeri înalţi, cu atitudine morocănoasă, coifuri ţuguiate, argintii, vizierele ascund ochii (vigilenţi sau, poate, doar plictisiţi în faţa afluxului de cavaleri, târcoveţi, circari şi vânzători ambulanţi), însă el ridică din umeri şi se întreabă în gând dacă are filme de rezervă, are, în rucsac aşteaptă şi un aparat digital, de ultimă generaţie, scump, dar pasiunile costă, zoom optic, zoom digital, îşi aduce aminte cuvintele vânzătorului din magazin, vocea aceea suavă şi, totodată, capabilă să te aducă mai aproape de tejghea, aproape insinuantă, compact, senzor ccd, rezoluţie demnă de tot respectul, domnule, sunt convins că îmi daţi dreptate, văd că vă pricepeţi la sculele astea, display rotativ, da, îi plăcuse aparatul, acesta este preţul, plătiţi cash sau folosiţi cardul?, cash, mulţumim, mai poftiţi pe la noi, ce fotografiaţi?, lumea, viaţa, oamenii, păsări nu fotografiaţi?, nu, păsări nu, nici animale, doar lumea, viaţa, oamenii, acesta este certificatul de garanţie, nu veţi avea nevoie, vă garantez, dar nu se ştie niciodată, nu?, bună ziua, bună ziua,  ieşise repede din magazin şi trăsese câteva cadre, de probă, un felinar strâmb, înclinat, parcă ameţit de băutură, avea nevoie de sprijin, ceea ce era o absurditate, probabil că-l voi folosi, îşi spune, referindu-se la aparatul digital, la un moment dat, acum sunt în perioada clasică a pasiunii mele, un aparat bătrân în care introduci filmul, te face să simţi mult mai bine ceea ce fotografiezi, cel puţin asta este părerea mea…

Îl fascinau scuturile oştenilor, mari, dreptunghiulare, pline de ţinte, împărţite în patru sectoare, două  albastre, două albe, aşezate în diagonală, clic, clic, chiar se întrebă cât de greu putea fi un astfel de scut şi cum ar fi fost să pornească tocmai el la atac, cu o sabie în mâna dreaptă – şi cu aparatul agăţat de gât, hai, potoleşte-te -, urlând din toţi rărunchii, decis să lupte până la epuizare pentru ţară, pentru rege, pentru regină, pentru Dulcineea sau Mirandolina sau… nu-i mai veni niciun nume în minte, clic, clic, clic, văzu o altă cetate asediată, iar el, cu aparatul pus pe trepied, le cere soldaţilor să se oprească, pentru a-i surprinde cât mai bine, decorul îngheaţă, săbii în aer, un cal rămas în două picioare, cu coama în vânt, ce fotografie reuşită, asta da…

– Ce faci? Te bucuri şi tu de această neaşteptată interacţiune cu trecutul? Nu-i aşa că te-ai emoţionat? Din câte îmi dau seama, numai noi suntem norocoşii… Oricum, este mult mai bine aşa, până acum ajungeam singur pe te-miri-unde şi am trecut prin întâmplări destul de supărătoare. Lipsa de comunicare îmi dădea dureri infernale de cap, de fiecare dată.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto/goodfon.ru

10 gânduri despre “Cetatea din anticamera trecutului (2)

  1. Marian

    Omule…chiar mi-a placut ! M-a atins la casa sufletului mai ales ca…fiecare fotografie reprezinta INTOTDEAUNA trecutul iar asta , ti-o spune unul ce s-a ocupat cu-asa ceva suficient timp in…trecut . Respect deosebit OMULE si , va doresc sa aveti dumneata si doamna dumitale , un week-end de la exceptional in sus , iar daca exista si superlativ pentru exceptional …si p’ala vi-l doresc !!!!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Liana

        Era un serial – Fringe – a carui idee de baza era existenta mai multor Universuri, paralele, aparute in urma alegerilor facute de noi intr-un moment sau altul al vietii. Cam asa si cu „lumea fiecaruia” 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  2. Rândurile tale mi-au amintit de un film al cărui titlu îmi scapă, în care era vorba de niște personaje atemporale ce călătoreau în timp pentru a surprinde imagini din diferite evenimente și catastrofe istorice. Un subiect fantastic, tocmai pe placul meu. 🙂
    Îți doresc o zi de toată frumusețea, Cristian!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Personajul nostru – ca să spun așa 😊 – nu premeditează o astfel de călătorie temporală, pur și simplu este tras în ea fără să își dea seama… Pasul dintre două lumi poate fi foarte, foarte mic… Mulțumesc pentru vizită și lectură, Petru! 👍

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s