Lumea de Dincolo de Fereastră (1)

Trage draperia şi nuanţa violet-fantasy a amurgului îl ia prin surprindere, obligându-l să îşi ţină respiraţia. Dincolo de fereastră îl aşteaptă o altă lume, pregătită să îl primească în braţele sale, iar ideea năstruşnică i se pare, pe măsură ce minutele se scurg, mute, ca nişte condamnate la moarte temporală, într-o clepsidră nevăzută, una de-a dreptul extraordinară. Lumea Nouă de dincolo de Fereastră, îşi spune zâmbind, tocmai el, cel care n-a mai zâmbit de o veşnicie fiindcă Lumea de Dincoace de Fereastră s-a dovedit a fi o adevărată maşteră cu apucături de torţionar ingenios, pregătită pentru a smulge fâşii din carnea şi din sufletul lui în fiecare zi a ultimelor luni.

Atinge geamul cu vârful degetului arătător, ca şi cum ar încerca rezistenţa sticlei. Bineînţeles, nu poate trece dincolo, dincolo se ajunge incredibil/periculos de uşor numai în unele dintre filmele sf pe care le savurează (le savura, le va savura, cu toate că viitorul, în cazul său, înşurubează în gânduri nenumărate semne de întrebare) atunci când nu doreşte altceva decât să se închidă în el însuşi.

Are vârsta la care unii bărbaţi sunt deja bunici. Şi, printre atâtea incertitudini personale care nu fac altceva decât să-l ia peste picior, de dimineaţa până seara – asta atunci când sunt în toane bune, în rest nici nopţile nu sunt din cale-afară de liniştite –, are certitudinea (dezolantă, la un moment dat, acceptată acum cu o resemnare demnă) că el nu se va juca niciodată cu proprii nepoţi. Nu va face „pe calul”, pentru ca ei să îl poată încăleca, nu le va citi poveşti, nu va merge cu ei la pescuit şi, bineînţeles, nu va fi atras de jocurile lor pe calculator. Nu le va recomanda să citească mai mult sau să petreacă mai mult timp în aer liber, nu se va supăra pe copiii săi fiindcă nu sunt mult mai îngăduitori cu nepoţii. Nimic din toate acestea nu se va întâmpla.

Îi susură în minte melodia celor de la „Sfinx” – „Într-un cer violet”. Dar cine se mai gândeşte azi la „Sfinx” şi la melodia lor cu inflexiuni lascive? Poate doar însinguraţii, rătăciţii fără nume care orbecăie prin propriile vieţi ca şi cum s-ar fi trezit dintr-o dată în beznă şi încearcă, întinzând mâinile, să descopere – fără a reuşi – salvatoarele puncte de reper care, în accepţiunea firească a sintagmei, ar fi obligate să asigure un traseu către ceva (măcar) liniştitor… Lumină? Sau înluminare? Iluminare?

Amurgul cu nuanţe violet-fantasy îl captivează. Minutele vin, trăiesc şaizeci de secunde, apoi sunt înghiţite – fără să protesteze – de o înfometată clepsidră nevăzută. Nu realizează când cineva împinge un plic pe sub uşă. Îl va observa abia atunci când, obosit de atâta violet şi de avalanşa nesimţitoare a unor gânduri lipsite de o elementară politeţe, va trage draperia şi îşi va propune să bea ceva. Orice.

Un plic obişnuit. Banal. Hârtie albă, ordinară. Lipit. Numele expeditorului lipseşte. În ceea ce priveşte numele destinatarului, o informaţie vagă. „Pentru tine”.

Pentru tine nu înseamnă neapărat pentru mine, murmură, poate că un oarecare neatent a greşit uşa în faţa căreia trebuia să ajungă pentru duce misteriosul mesaj – lumea, orice s-ar spune, e plină de personaje superficiale şi de angajaţi care îşi fac treaba de mântuială, de unde şi o mulţime de necazuri aproape incontrolabile – şi m-am pricopsit tocmai eu cu un plic pe care nici nu am dreptul să îl desfac. Poate vine din partea unei femei…

Miroase plicul. Nici urmă de parfum.

… îndrăgostite. Nu nepărat toate plicurile trimise de femeile îndrăgostite trebuie să fie şi parfumate, acesta nu este decât un clişeu amărât. Eşti fericit dacă simţi în nări parfumul femeii pe care o iubeşti ca un disperat. Desfaci plicul cu degete cuprinse de frenezie – plicul acela parfumat care aduce şi fiorul unei vascularizări incipiente – şi descoperi că femeia visurilor tale îţi scrie să te duci unde-a-nţărcat mutu` iapa. Mai contează că plicul mirosea îmbătător şi excitant?

Zâmbeşte.

Poate că destinatarul este iubitul femeii, amantul ei, fostul iubit căruia îi spune să revină la sentimente mai bune. Sau pe care îl imploră să se întoarcă la ea. Siropos. De ce nu ar fi plicul unui bărbat? Trimis către alt bărbat? Ce dracu`… Deşi ipoteza de lucru nu îşi pierde valabilitatea într-o lume în care, se poate observa cu mare uşurinţă, surprizele sentimentale se ţin lanţ, iar polemica nu a dat încă răspunsuri satisfăcătoare, ba chiar se întâmplă exact…pe invers.

Un plic dreptunghiular. Subţire. Înăuntru nu pot fi mai mult de trei foi, cu indulgenţă. Poate e vorba despre o hârtie foarte subţire. O hârtie aproape transparentă, însă de o calitate indiscutabilă, acoperită cu litere caligrafiate atent, purtătoare ale MESAJULUI. Baţi câmpii, mai bine îl desfaci. Nu pot desface un plic care nu îmi aparţine, îşi repetă în gând, şi ştiu sigur că nu îmi aparţine fiindcă nu întreţin – ce termen, ha! – corespondenţă cu nimeni. De multă vreme.

Aşază plicul pe măsuţa flancată de două fotolii. Continuă să îl privească, insistent, ca şi cum nu el ar fi cel care ar trebui să rupă hârtia, ci plicul însuşi ar fi obligat să se deschidă spre a-şi devoala conţinutul ascuns. Totul seamănă cu un joc de-a şoarecele şi pisica, numai că absurdul este la el acasă şi se prezintă sub forma unui dreptunghi alb, sigilat.

Îşi aduce aminte că avea chef să bea. Îşi aduce aminte de violetul răvăşitor de dincolo de fereastră. Îşi aduce aminte că şi-ar dori foarte mult să nu îşi mai aducă aminte de nimic.

♣ Cristian Lisandru

sursa foto/goodfon.ru

12 gânduri despre “Lumea de Dincolo de Fereastră (1)

  1. Ce frumos era când scriam și primeam scrisori…(am lucrat mulți ani în poșta română)culmea le-am urât la un moment dat(abia după ieșirea la pensie am reînceput să scriu scrisori prietenilor, rudelor). Personajul de față, interesant, enigmatic …îi trebuia o asemenea scrisoare să-l ducă gândul la un păhărel amețitor, poate asta voia, motivul bată-l vina… abia aștept să văd urmarea. Felicitări pentru meticulozitatea cu care alegi cuvintele povestirii. Seară bună!

    Apreciat de 1 persoană

      1. Nu am somn și recitesc poeziile și alte povești nemuritoare, pentru mine cel puțin, pe care ni le-ai dăruit în ultima vreme. Mă bucur, fiind scriitorul meu preferat, că am reușit să mă întorc aici, unde de aproape 10 ani mi-am petrecut cele mai interesante, mai incitante experiențe literare. Rămâi o enigmă pentru mine. Încerc mereu să înțeleg cum de reușești să fii un scriitor atât de complet, complex…mai ales atât de sensibil. Știu că muncești foarte mult pentru asta, sunt sigură. Gânduri bune, pupici Geaninei și somn ușor dacă dormiți. Eu nu am somn și e de rău. O zi senină va doresc acum în miez de noapte!

        Apreciat de 1 persoană

  2. Marian

    ” Are vârsta la care unii bărbaţi sunt deja bunici. Şi, printre atâtea incertitudini personale care nu fac altceva decât să-l ia peste picior, de dimineaţa până seara – asta atunci când sunt în toane bune, în rest nici nopţile nu sunt din cale-afară de liniştite –, are certitudinea (dezolantă, la un moment dat, acceptată acum cu o resemnare demnă) că el nu se va juca niciodată cu proprii nepoţi. Nu va face „pe calul”, pentru ca ei să îl poată încăleca, nu le va citi poveşti, nu va merge cu ei la pescuit şi, bineînţeles, nu va fi atras de jocurile lor pe calculator. Nu le va recomanda să citească mai mult sau să petreacă mai mult timp în aer liber, nu se va supăra pe copiii săi fiindcă nu sunt mult mai îngăduitori cu nepoţii. Nimic din toate acestea nu se va întâmpla.” Maestre …NIMIC , NIMIC nu se potriveste mai bine decat cuvintele dumitale pentru a fi rostite , la capataiul celui care-a fost Ilie Micolov . Poate doar ” DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE ” …..RESPECT !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cum te joci tu cu curiozitatea noastră și ne faci nerăbdători în așteptarea mesajului din plic. Eu nu aș fi rezistat tentației de a-l deschide. Ca personaj și ca autor al povestirii. 😉
    Un sfârșit de săptămână cu tot ce-i bun și frumos, Cristian!

    Apreciat de 1 persoană

  4. O nouă poveste care ne va fascina, la fel ca celelalte. Pe mine m-a prins deja.
    Da, în situaţia asta, aşa cum se prezintă la început, sunt de acord că lumea de dincolo de fereastră reprezintă evadarea din lumea de dincoace de ea. De multe ori e invers. Evadăm în intimitate. Dar aici, intimitatea celui aflat la vârsta la care alţii sunt bunici nu e deloc primitoare.
    M-a amuzat teribil gândul privitor la plicul parfumat care, în ciuda mirosului generator de vascularizare, poate ascunde un mesaj deloc romantic 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, evadarea în intimitate ne protejează, de cele mai multe ori, de imixtiunile şi agresiunile lumii de dincolo de fereastră. Este un text în lucru, tot un fel de evadare, mărturisesc că se pot desprinde mai multe scenarii, să vedem pe care îl voi alege. Îţi mulţumesc pentru vizită şi lectură…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s