… „lumea se termină aici”, citisem asta pe o pancartă scorojită – caligrafie pretențioasă, chenar înflorat -, la picioarele mele se tânguiau valurile oceanului, frământându-se, mângâindu-se și mângâindu-mă, „o să vă udați pantofii”, am auzit o voce, însă nu era nimeni în jur, nici chiar autorul acelor cuvinte caligrafiate cu grijă aproape obsesivă, „dar mai contează asta dacă lumea se termină aici?”, am și surâs, de altfel, iar în mine fierbeau începuturi și se trezeau la viață alte puncte cardinale…
♣ Cristian Lisandru
Fiecare cu lumea lui, creator de lumi noi, la fiecare pas. Dar oare traitor in lumea proprie, nu esti mult prea singur? Nu toti suntem destul de avizi de cunoastere a lumilor inconjuratoare, nu avem rabdare. Eu am, si lumea voastra a celor dornici de noi si noi ipostaze ale vietii exprimate cursiv,literar si filozofic in acelasi timp, mi se pare mirifica.O noapte buna in lumea viselor… ale tale, ale noastre…noapte buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Care lume? Că sunt atâtea în care noi avem rolul unui fir de nisip, ori nici măcar atât. Dar tot e bine dacă ne dăm seama. Să fii iubit și mereu iubitor, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi suntem traitori si calatori in/prin mai multe lumi, Petru, lumile noastre nu au capat. 😄😄😄 Uneori scriem amandoi despre ele… Dupa-amiaza placuta iti doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană