… „lumea se termină aici”, citisem asta pe o pancartă scorojită – caligrafie pretențioasă, chenar înflorat -, la picioarele mele se tânguiau valurile oceanului, frământându-se, mângâindu-se și mângâindu-mă, „o să vă udați pantofii”, am auzit o voce, însă nu era nimeni în jur, nici chiar autorul acelor cuvinte caligrafiate cu grijă aproape obsesivă, „dar mai contează asta dacă lumea se termină aici?”, am și surâs, de altfel, iar în mine fierbeau începuturi și se trezeau la viață alte puncte cardinale…

♣ Cristian Lisandru