– Și crezi că asta va schimba ceva?
– Da.
– Trebuie să iei în calcul şi posibilitatea ca acest „da” să fie o simplă amăgire. Artistică, e drept. Dar, până la urmă, tot amăgire. Iar amăgirile, domnule meu, dă-mi voie să spun asta, sapă în noi precum un mastodont metalic pofticios care devorează carnea adâncurilor, vlăguind lumea subterană.
– În cel mai rău caz voi privi doar eu lumea cu alți ochi. Nu am fugit niciodată de amăgiri. Şi mai cred că există o Fata Morgana pentru fiecare dintre noi. În fiecare dintre noi.

♣ Cristian Lisandru