în mine sclipesc țurțuri agățați de streșini
în tine freamătă încă o toamnă
din care curg frunze
cascadă
ce anotimpuri suntem
și cât calendar încape între noi
♣ Cristian Lisandru
anotimpuri
în mine sclipesc țurțuri agățați de streșini
în tine freamătă încă o toamnă
din care curg frunze
cascadă
ce anotimpuri suntem
și cât calendar încape între noi
♣ Cristian Lisandru
Cristian Lisandru 
Versul tau este nascut din bucurie, durere, iubire, patima si dor. Ma tine captiva de un deceniu si nu m am saturat sa ti sorb cuvintele din vers, privire, gand.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un comentariu care motivează şi îl face pe autor să zâmbească. Frumoasă „captivitate”, LA MULŢI ANI, Geanina! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La cât mai multe toamne, la cât mai multe frunze căzute-n vers!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Poteci de dor, asemenea să ţie! Toamna oferă subiecte nenumărate pentru toţi cei care iubesc scrisul! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate anotimpurile sunt ale voastre și le trăiți pe rând. Să vă bucurați împreună de ele, Cristian!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta este cel mai important, Petru. Să trăieşti în doi fiecare anotimp. Toate celelalte sunt doar amănunte colaterale. Viaţa se vede altfel atunci când este astfel filtrată. Numai gânduri bune din Bucureşti! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană