M-au întrebat ce am de gând,
Să trec prin lume, alergând
Ca și cum m-ar urma blesteme
Și chiar de umbra mea m-aș teme…
Eu le spuneam,
Ei mă-ntrebau,
Din mine alte lumi creșteau
Și ne jucam de-a lumile,
Pândindu-ne plecările.
♣ Cristian Lisandru
Fără plecări, așa cum m-ai sfătuit și tu. Sau, dac-or fi să fie, atunci revenirile-s de sărbătoare, precum primirea fiului rătăcitor. 😉
Să ne fii mereu aproape, Cristian! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, bine zis, întoarcerea fiilor rătăcitori este, întotdeauna, o mare sărbătoare. Să fim aproape şi să ne citim cu acceaşi plăcere ca şi până acum, Petru! 🙂 Un sfârşit de săptămână cât mai bun!
ApreciazăApreciază