Mă-ntreb și te-ntreb ce mai suntem și cum
Străfulgeră-n noi începutul de drum,
De unde vin zvonuri, de unde vin știri,
Ce nuntă absurdă, doar nași fără miri.
Clepsidre ne cheamă, nisipuri ne prind,
Eu cer altă viață, să pot să cuprind
Ce-n tine e taină sau dor necuprins,
Atingere-n gânduri și gând neatins.
Mă-ntreb și te-ntreb, ne răspundem șoptit,
E liniște-n trupuri de-atâta iubit,
Iar nunta aceasta-i pierdută prin timp
Și mirii par păsări din alt anotimp.
♣ Cristian Lisandru – 11 decembrie 2018
Mulțumim Cristian Lixandru, ne dorim sa ai cat mai multe călătorii prin suflet..
Scrierile tale sunt mângâieri ale timpurilor noastre trăite ori visate…
ApreciazăApreciază
Suntem doar vase de pamânt fara valoare,
Vechi opere de arta, uzate, îngropate în nisip.
Tinute-n ‘praf’ si fisurate, sparte, fara Soare
Asteptând restaurarea, si al reînnoiri timp…
O seara frumoasa cu Lumina în Suflet.
ApreciazăApreciază