… cu fiecare pas făcut ești un pic mai aproape de ceea ce îți dorești, he, he, he, râdea sub umbrelă, nevăzut de nimeni, eu nu-mi doresc decât să se oprească ploaia asta afurisită, atât și nimic mai mult, filosofii lumii stau la fereastră, gânditori, cu o ceașcă în față – ceai, cafea, poate chiar ceva mai tare, oameni sunt și ei sau mai ales ei, nu? -, apoi își provoacă imaginația, provocându-ne, cu fiecare pas făcut ești mai aproape, cu fiecare pas făcut – dacă e să fim cârcotași, domnilor filosofi – ești mai departe, din ce în ce mai departe, astfel încât apropierile și/sau depărtările capătă interpretări stranii, mai ales într-o după-amiază cu ploaie

♣ Cristian Lisandru