Iubiri se nasc spre a muri iubiri
Și peste ele împrimăvărează,
De dincolo de chinuri și de zbiri
Doar amintirea va rămâne trează.

E ca și cum s-a rătăcit un plic
Sau un poștaș nebun s-a dat afară,
Îmi este imposibil să explic
Cum am ajuns în cea din urmă gară.

Niciun acar Păun n-a mai trăit,
Pe cine să dai vina infernală?
Să știi că între timp am mai murit
Și-n mine plânge o clepsidră goală.

Mai vine un marfar, ca un nonsens,
Aduce amintiri de peste toate,
Ridic paleta, căutând un sens
A tot ce s-a putut și nu se poate.

Iubiri se nasc spre a muri iubiri
Și peste mine împrimăvărează,
De dincolo de chinuri și de zbiri
Doar amintirea va rămâne trează.

♣ Cristian Lisandru