barcagiul acesta nu mai vâslește
împotriva curentului
dincolo de orizont îl așteaptă
zadarnic
un alt mal
o altă eliberare părelnică

aici și acum
el nici nu se mai vede
a ieșit din tablou cu luleaua în gură
gârbov
sătul de zbuciumul deznădăjduit al adâncurilor
doar o sirenă decepționată cântă suav
între ape
cu glasul ademenitor al morții

barcagiul acesta surd
e doar o părere
învechită ca un apus văzut de prea multe ori

din străfunduri se înalță catarge fantomatice
în palmele rănite se deschid
dureros
flori de sare

♣ Cristian Lisandru