Rămân cum eram, pierdut prin fantasme,
În mine subzistă un gând migrator,
Iar ceea ce scriu se transformă în basme
Și-n ultima frază stă primul meu dor.

Ce vezi, de o vreme, în palma-mi crăpată?
Ce vis te rănește, ce soartă citești?
În mine se zbate o lume ciudată
Și-un demon, iubito, rescrie povești.

Mă dor înțelesuri ce nu au putere,
Emit teorii care mor in zadar,
În mine, în noi, un apel la tăcere
Sau basmul acesta rescris iar și iar.

♣ Cristian Lisandru