Femeia se întinse ca o pisică şi căscă prelung. Îşi duse braţele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Aşezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul şi plescăi satisfăcut, mulţumit de imaginea care i se desfăşura sub ochii împăienjeniţi din cauza celor câteva pahare băute. Renunţă să-şi mai tragă pantalonii şi se aplecă peste trupul fraged al femeii, descriind o dungă cu limba de la buric şi până între sâni. Apoi o coti la nouăzeci de grade şi prinse unul din sfârcuri între dinţi. Trase uşor de el, aşteptând acel geamăt care să îi dea de înţeles că jocul ar putea continua.

Muşcă mai tare şi râse satisfăcut:

– Tu nici n-ar trebui să ieşi pe stradă. Locul tău e-n pat.

Femeia chicoti, încântată, prinzându-şi sânii în mâinile cu degete lungi. Avea unghiile vopsite cu ojă neagră, iar contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului.  Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea încet, cu ochii pe jumătate închişi, lăsând să-i răzbată pasiunea prin toţi porii, lingându-şi buzele cărnoase. O limbă bine instruită, gândi.

– Da, locul tău e-n pat, nu în supermarketul ăla unde lucrezi. Iar al meu ar fi peste tine sau sub tine, numai că acum trebuie să plec, scumpete.

Se ridică, îşi trase pantalonii, apoi luă cămaşa de pe jos. În timp ce încheia nasturii, o văzu cum întinde mâna către noptieră pentru a apuca telecomanda. Unii fumează, alţii mai beau un pahar, îşi spuse. Ea priveşte la televizor după ce face dragoste. E şi asta o chestie dată dracului, mai întâi orgasmul şi apoi ştirile, femeile sunt tot timpul surprinzătoare. Căută din ochi pantofii, iar când făcu şi a doua fundă îi auzi vocea.

– Asta-i tare de tot, strada din spatele curţii noastre!

Aruncă ochii înspre televizor. O reporteriţă, protejată de o umbrelă care părea uriaşă şi decisă să acopere un cartier întreg, anunţa cu o mină gravă că a avut loc un groaznic accident de circulaţie. Victima, un agent imobiliar, decedase, iar autorul părăsise locul faptei. Un individ în vârstă, probabil martor ocular, dădea declaraţii şi făcea pe interesantul. O privi mirat. I se întipărise pe chip un zâmbet ciudat.

– Ce dracu` e aşa de interesant, scumpete? L-a lovit pe unul maşina, extraordinar, un agent imobiliar mai puţin. Nişte escroci. Vând cocioabe şi zic că sunt palate, te simţi obligat să le mulţumeşti fiindcă vor sări ţevile în aer abia după ce te muţi, bineînţeles, parcă sunt programate. Uite-i şi pe amărâţii de la circulaţie, se fac că muncesc, dar în sinea lor înjură de mama focului pentru că au fost scoşi în stradă pe o astfel de vreme. E tacâmul complet, nici nu se putea altfel, hienele din presă nu puteau să stea în bârlog, au şi adulmecat sângele. Uite-o pe-aia ce rujată e, parcă se pregăteşte să meargă la serată. Auzi, lasă zâmbetul ăla că mă enervezi. Nu vreau să plec nervos din casa mea. Mai bine spune-mi ceva dulce…

Femeia continuă să zâmbească. Rosti în timp ce se ciupea de un sfârc:

– Mi-am adus aminte că scriitorul meu vrea să scrie, de fapt scrie chiar în aceste zile, un roman naşparliu în care personajul principal e chiar un agent imobiliar. Unul care găseşte un geamantan cu bani şi pe urmă se omoară fiindcă nu ştie dacă să îi cheltuiască sau nu.

– De-aia e un scriitor ratat, fiindcă visează geamantane cu bani. Ăştia care scriu visează numai bani, ascultă-mă pe mine, scumpete. Dar de ce visează ei numai bani?

(Degetul arătător al bărbatului se ridică în aer, seamănă acum cu un profesor aflat în faţa clasei, aşteptând răspunsul la o întrebare foarte importantă).

– Îţi spun eu, drăguţă, fiindcă nu-i pot obţine sub nicio formă din propriul scris. Nişte complexaţi. Pe bune, ce dracu` s-o mai lungim? Nu ştiu de ce stai cu el. Vă regulaţi în trei, tu, el şi windows-ul lui Bill Gates?

– E bun la pat.

– Şi atunci de ce vii la mine ca o mâţă în călduri, de fiecare dată?

– Şi tu eşti bun la pat.

Îşi făcu nodul la cravată şi apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată şi dornică de tăvăleală. Făcu pe interesatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur şi simplu, rece.

– Şi chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău.

– Nu ştiu, aşa ar fi ideea, dar deocamdată meditează îndelung, bea la greu şi înjură toate editurile. A scris doar începutul. Sunt şi unii care se ţin după agentul imobiliar, să vezi ce aiureală i-a trecut prin minte, unul – băiatul rău – are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr şi-şi bagă adversarii într-un tocător de mare capacitate.

– Bestseller, ce mai, să mi-o dea şi mie cu autograf atunci când o termină, dacă o termină vreodată… Dar mă îndoiesc, sincer să fiu. De regulă, ăştia finalizează greu. N-am înţeles niciodată cum poţi să trăieşti din scris. Tocător de mare capacitate? Doamne, ce le poate trece unora prin minte!

– Fii îngăduitor, nu toată lumea poate să studieze cadavre descompuse şi să întocmească rapoarte.

Îi veni să scoată cureaua şi să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abţinu, deşi ştia că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară.

– Mâine vii?

Femeia închise televizorul şi ridică un picior în aer, admirîndu-şi pulpa şi glezna. Se declară mulţumită de ceea ce vedea, apoi murmură:

– Dacă ţii neapărat…

Lăsă haina din mână şi îşi puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc şi o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste.

– Da, ţin. La aceeaşi oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitoraşul tău, în locul lui m-aş prinde de şmecherie oricât aş fi de ocupat cu agenţi imobiliari norocoşi peste care pică geamantane cu bani. Am auzit destule prostii, dar asta chiar trebuie povestită la birou. Le întrece pe toate.

Ieşi din casă şi înjură ploaia, fără menajamente. Deschise portiera maşinii, se aşeză pe banchetă, introduse cheia în contact şi dădu cu spatele până ajunse în stradă. Porni radioul şi demară către secţie.

♣

Rămasă singură, femeia ridică degetul mijlociu în aer, apoi intră în baie. În timp ce se privea în oglindă îşi spuse că dacă va fi luată la întrebări în legătură cu întârzierea nu va avea de făcut decât un singur lucru. La care se pricepea foarte bine… Bărbaţii sunt atât de uşor de păcălit. Răsuci robinetul şi începu să fredoneze o melodie…

♣ Cristian Lisandru

Sursa foto – Unsplash