… noi ne-am completat, tocmai de aceea există voci care își urlă neînțelegerea, ca și cum am fi fost – eu șchiop, tu oarbă, eu mut, tu fără mâini și fără picioare, eu mort, tu vie sau invers etc. – două alăturări împotriva naturii. Adevărul este că există sac și există petic. Există ac și există ață. Există apus și există lună. Există acțiune și reacțiune. Și există val care nevoie de o plajă. Plaja, la rândul ei, nefiind decât o zonă abstractă fără mângâierea valului. Ni s-au pus atâtea etichete pe frunte, de-a lungul timpului, încât  – uneori – râdeam în hohote. Deunăzi, mă întreba cineva ce-a găsit Geanina Lisandru la mine. După un deceniu de viață în doi, cu siguranță a găsit acel ”ceva”. Nu neapărat… ceva. Amândoi, de altfel, am descoperit acel ”ceva” în celălalat, atunci când drumurile ni s-au intersectat. În ultimă instanță, rămâne secretul nostru… 🙂

tărâmul acesta
desprins din basme
îmi vorbește
iubito
prin neguri și fantasme

sunt doar un călător
rătăcit pentru totdeauna
în propria-i căutare

tărâmul acesta
iubito
e o parte din mine

(sau mi se pare?)

♣ Cristian Lisandru