„Ceva nu e în regulă.
Mă doare când merg şi mă târăsc jos din pat, apoi pe podeaua pe care scrâşnesc nisipul şi praful. Îmi găsesc telefonul în camera de zi, dar nu ştiu pe cine să sun. El e singurul cu care aş vrea să vorbesc. Am nevoie să-i spun ce se petrece şi să-l aud spunându-mi că totul va fi bine. Trebuie să-i amintesc, încă o dată doar, ce mult îl iubesc.
Dar n-o să răspundă. Sau mai rău, o să răspundă şi o să se răstească în telefon, spunându-mi că nu are de gând să mai accepte aşa ceva şi că dacă-l voi mai suna vreodată, va…” – Aimee Molloy („O mamă perfectă”)