… se apropie magia tulburelului, ultimii gospodari ai lumii privesc, cu jind, butoaiele, numai toamna îmi aduc aminte de Fănuș Neagu, așa l-am descoperit, într-o toamnă de-a lui, cu struguri pântecoși și puși pe sfadă bahică, sfârâiau doruri și dansau iluzii despletite, tălpile goale zdrobeau visele de peste vară și altă poveste se scria sub arcușul unui lăutar fără nume, poate că suntem lăutarii vieților noastre, deși nimic nu poate fi sigur la început de toamnă…

♣ Cristian Lisandru