Sunt complicate toate, un dor primăratic
Ne mângâie pe tâmple. Atât. Ce vrei mai mult?
Nici nu pot fi poetic. Firește, nici salbatic,
Pot doar, ca-ntr-o-noptare, să stau și să te-ascult.

Prin minima-mi prezență îți sunt indispensabil,
Iar dorurile firii pot fi un laitmotiv,
Subscriu. E totul simplu și e inevitabil,
Din răni încă deschise doar rană vreau să-ți fiu.

Sunt chiar elementare regrete provizorii,
Sunt prinse în scenariu. Probabil le-ai prezis.
Scriindu-ne cu patimi, rămânem autorii
Unui demers ambiguu, visat, cântat și scris.

Sunt complicate toate. Răspunsuri puerile
Nu pot să încolțească, acum, în amândoi.
Ce medic fără nume, fără noroc și pile
Va reuși să scoată tot cancerul din noi?

Cristian Lisandru