Voi scrie, cândva, o poveste despre noi doi. Până atunci, ca într-un scenariu abracadabrant, contabilizăm – fiecare – așteptări, decepții, temeri, inconsecvențe și insomnii.

Un regizor absurd – genial, poate, nu contest – a ajuns la concluzia teribil de apetisantă că scena aceasta e atât de mare, încât poate înghesui pe ea o întreagă planetă. Iar planeta, ca și cum atât ar fi așteptat, s-a prezentat la apel ca un actor ratat, dornic de o ultimă reprezentație sub lumina reflectoarelor.

Câte vorbe-n vânt și câte iluzii minimalizate printr-o singură atingere. Voi scrie, cândva, o poveste despre noi și despre toate aceste convulsii cotidiene. Până atunci, iubito…

E-o stare de urgență între noi,
E ca și cum ne-am duce, amândoi,
Să scoatem din visare doar un vis
Și ni s-ar spune că e interzis.

Cum ne sculptează un destin incert,
Iar eu, teribilist, te plâng, te cert…

Cristian Lisandru