Vă doresc tuturor să aveți Paște liniștit, cu sănătate și, mai ales speranță. Vremuri atipice, Sărbători Pascale altfel, dar suntem la distanță de un gând unii față de ceilalți, așa că distanțarea socială nu este decât o sintagmă pe care doar iresponsabilii – cei care jinduiesc tot la grătare, iarbă verde și bere la gheață, într-o astfel de criză medicală fără precedent – o tratează cu superficialitate.

În ceea ce mă privește, nemaifiind tata, nemaifiind mama – dar s-au reîntâlnit pentru a-și scrie, în continuare, povestea, iar gândul acesta este reconfortant -, se poate concluziona că dezrădăcinarea e completă și resimțită ca atare mai ales în astfel de perioade. Se spune că ne obișnuim cu toate, ca și cum obișnuința nu ar fi altceva decât o formă de autoconservare, de protecție pe termen lung, posibilitatea de a repeta ca suntem noi, aceiași, deși e totul altfel. Obișnuința e o minciună sfruntată, periculoasă pe termen lung.

Toată drama Lui, de care unii își aduc aminte doar o dată pe an și fac show execrabil în mediul online sau pe ”sticlă”, a dospit – în ultimă instanță – speranța că totul renaște, chiar și dintr-un teren arid. E drept, depinde și de noi, dacă nu cumva ne-am culcat pe o ureche și vrem să le luăm pe toate de-a gata. Dacă nu ne-au făcut prizonieri, între timp, cei 30 de arginți, trădarea, ipocrizia și trufia.

Să fiți sănătoși, asta este cel mai important. Să-i aveți aproape pe cei dragi, măcar în gânduri, dacă nu în îmbrățișare, bucurați-vă de fiecare clipă și, mai presus de toate, reconsiderați prioritățile pe care le-a impus și le impune o cinică societate de consum. Paște liniștit!

♣ Cristian Lisandru