Pe noi ne mai ard îndoieli
Și vin reclamații pe surse,
Iar toate minutele scurse
Par strânse-n străine croieli.

Sunt nopți când mocnesc întrebări,
Se strâng, la taifas, deziluzii,
Plecări, reveniri și confuzii,
Nesomn țintuit în mirări.

În jur se vorbește, de-o vreme,
Prin patimi aduse-n prim-plan,
Se plânge, se strigă în van
Și-avem chiar și noi a ne teme.

Sunt măști între noi, ca-ntr-o stare
Desprinsă din vaiet comun,
Scenariul acesta, ți-o spun,
E tragic, luat ca atare.

Sunt multe iubiri la pământ
Și multe iubiri renăscute,
Eșecuri vorbite, tăcute,
Bătute, prin criză, de vânt.

Impas social previzibil
Un dor fulminant, nesupus,
Un drum fără-ntors, fără dus,
Poem actual ilizibil.

Mă-mpiedic de mine, constat,
Îmi sunt o capcană letală,
Tu cum te mai simți, ca-ntr-o boală
Sau prinsă-n același păcat?

Pe noi ne mai ard îndoieli
Și vin reclamații pe surse,
Iar toate minutele scurse
Par strânse-n străine croieli.

♣ Cristian Lisandru – iunie 2020