Nenorocirea naţională nu constă nici în ghinionul nativ (aşa cum ne place să propovăduim pe ici, pe colo), şi nici în aşezarea geografică la răscrucea marilor interese, altele decât ale noastre. Suntem toleranţi până la prostie, uităm repede numele celor care şi-au bătut şi îşi bat joc de noi, pupăm piaţa Independenţii cu o lejeritate strigătoare la cer şi, mai mult ca niciodată, acceptăm că avem moace de fraieri.

Speculanţii ordinari nu pot decât să fie fericiţi în astfel de condiţii extraordinare. Există toate şansele să ni se fure până şi ciorbele din farfurii, iar noi o să zâmbim ca tâmpiţii, întrebând dacă mafioţii nu au cumva nevoie de prişniţe.

voi construi o casă
din cuvinte
în camera de la stradă
va mirosi răscolitor
a poezie

Socializăm cu alte personaje fugite dintre paranteze, vorbim despre circ, despre viaţă…

Firește, câteodată visez că sunt şi eu un acrobat, simţindu-mă extraordinar sub cupola circului şi încercând să zbor pe deasupra tuturor îndoielilor.

Dar mă prăbușesc ca o copilărie pierdută în mijlocul unei arene uriașe, iar un fost profesor universitar – reprofilat şi plătit acum doar pentru a rupe bilete la intrare – îmi transmite, clătinând din cap, că n-am carisma necesară vedetelor de cursă lungă şi ar fi momentul ideal pentru a mă obişnui cu indiferenţa conurilor de umbră.

Ridic din umeri, făcând pe niznaiul, el zâmbeşte, acrobaţiile au o viaţa atât de scurtă, până şi aplauzele sunt din ce în ce mai firave, mai îndepărtate, ca şi cum nu ar dori decât să închidă o paranteză.

Gust pericolul, îl primb pe limbă, pe urmă îl iau pe dom` profesor şi mergem împreună la o bere, socializăm cu alte personaje fugite dintre paranteze, vorbim despre circ, despre viaţă, despre culisele unde cineva mătură ghemotoace de hârtie, chiştoace, ambalaje de napolitane şi cereri de concediu fără plată.

îmi amintesc și o cafenea goală
mese lăcuite rotunde negre
un chelner nemișcat
lacrimi țintuite la colțurile pleoapelor
ca o sentință definitivă
a unei ierni nesfârșite
ningea convulsiv în globul de sticlă
eu pășeam către tine
pe minutarul unui ceas încremenit

♣ Cristian Lisandru