se răsfira peste noi
o seară pictată cu șoapte sângerii
artiștii lumii sosiseră
neinvitați
la o șezătoare desprinsă de pe un șevalet comun
murmuram o romanță
pe sub genele tale
și mă dureau toate cuvintele

mi-aș fi dorit o rețetă
prescrisă de un medic evadat din constrângerile hulpave ale halatului alb

(ce spui de seara aceasta magică?)

întrebarea ta
tren tăind în mine ca-ntr-un
munte trufaș
răspunsul meu
neauzit
ca un șuier din alt timp
din care n-a rezistat
palpabilă
decât amintirea mirosind a cărbune

♣ Cristian Lisandru