E mult mai simplu totul, învingem prin înfrângeri,
Această debandadă ne duce la extaz,
Ne mângâiem cu planuri, ne îndopăm cu plângeri
Și în final ne-ntoarcem la hazul de necaz.

Justiția e oarbă, mai nou rămâne surdă,
Iar peste două zile va șchiopăta intens,
Pe pajiștea comună doar Miorița zburdă,
Apoi vânează sensul trădării prin consens.

Mai discutăm, patetici, despre carantinare,
Despre măsuri fatale sau mari decizii mici,
Din noi răsar decepții, ca o predestinare,
Iar lipsa de substanță ne taie ca un brici.

Artiștii mor cu zile, poeți reneagă muze,
Vin pseudo-doctrine și pseudo-profeți,
Până și lupul dacic își cere, astăzi, scuze,
În timp ce Cosânzeana-i târâtă prin boscheți.

Ne încontrăm, vremelnic, suntem eroi cu toții,
Pe dreapta sau pe stânga, cu mâna pe drapel,
Prin masca neconformă se strigă „Prindeți hoții”,
Dăm vina iar pe soartă, pe zar sau pe rapel.

E mult mai simplu totul, învingem prin înfrângeri,
Această debandadă ne duce la extaz,
Ne mângâiem cu planuri, ne îndopăm cu plângeri
Și în final ne-ntoarcem la hazul de necaz.

♣ Cristian Lisandru