tu
colecționar de îndoieli colorate
încotro îți călătorești așteptările?

mereu mi-am pus întrebări inutile
așa am descoperit importanța
conversațiilor cu propria neliniște
de altfel
imaginându-mă perfect
mi-am construit vise ciobite
și le-am iubit pătimaș
ca pe niște fantasme
care nu te părăsesc niciodată

*

mi-au spus să mor
un pic mai departe
nu vezi
dom’le
că suntem ocupați?
vedeam
se jucau de-a viața
săreau din zi în zi
într-un șotron trecut în calendar
de un hâtru fără nume
eu doream să mor
ca o zi la miezul nopții
sau
de ce nu?
să încep viața ca o noapte
abia alăptată
de o lună plină

Se scurg tristeți prin rădăcini latine

Ne mai mirăm de una sau de alta,
De parcă nu am ști ce se întâmplă,
Spunându-ne că are pește balta
Sau că n-avem pistoalele la tâmplă.

Ne scrijelim pe frunți urări de bine
Și punem la păstrare invective,
Se scurg tristeți prin rădăcini latine
Când plângem cu pasive și active.

Debusolați, tot căutăm scăpare,
Spre patru zări ne ducem într-o grabă,
Un soft nebun de-o eră dă eroare
Pe-aceste plaiuri puse pe tarabă.

Suntem ai nimănui, precum se vede,
Incongruenți, dezamăgiți și mistici,
Ce viitor confuz ni se prevede
Atunci când facem parte din statistici.

♣ Cristian Lisandru