gândurile așezate unele sub altele sunt, de multe ori, un fel de poezie

mă întreb dacă dintre toate dorurile mele
măcar unul îți va sta vreodată sub pleoape
atunci când încerci să fugi din vise
ca o cassandră modernă

(dincolo de șabloane sunt stări)

întreabă-te dacă încă îți mai este dor
ca de un răsărit condamnat la repetare nesfârșită
întreabă-te

(îmi spui)

condamnatule la semne de întrebare cu miros de poezie
mi s-a părut că mă mângâie o lună abstractă
ca după o sentință definitivă
în urma căreia doar trecutul rămâne neschimbat

hei
mai stai
nu fugi din noi

(șăgalnică)

dorurile comune
presară versuri pe poteci nevăzute

(sfidăm rătăcirea de mâine)

♣ Cristian Lisandru – 7 aprilie 2020