Am pus aceeași melodie de două ori pentru că…

… există punți peste timp, sintagma fiind considerată desuetă. Dar nu este. Legăturile nevăzute care transced perioade temporale sunt (adânc) sufletește așezate (nu puteam scrie implementate, deși mă bătuse un gând ghiduș), așa că – privindu-le și ascultându-le – am nu numai un sentiment de trecere indiscutabilă a timpului, dar și o bucurie în fața energiei păstrate de personajele din acest scenariu muzical. Ceva mai trecuți prin viață (trei dintre protagoniști pot fi identificați cu ușurință), ceva mai eleganți, dar cu aceeași atitudine demnă de respect pentru „fata iugoslavă”, cel puțin.

Firește, nu este doar o constatare personală, ci și un îndemn la permanentizarea stării de bine din noi.

Timpul…

Aș încerca o aroganță (literară) și aș spune că ar trebui să ne consumăm reciproc, prea-i lăsăm șansa TIMPULUI de a părea înspăimântător/feroce în fața unor lumânări cu suflet…

Mai jos puteți asculta aceeași melodie, varianta 1989/2011.

♣ Cristian Lisandru