Pe 27 august 1991, după dezmembrarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova – acest ”copil înfășurat în sârmă ghimpată”, așa cum scria Grigore Vieru – și-a declarat independența, înfășurată în tricolor și transformându-și speranțele în realitate.

La doar câteva ore după acest moment istoric, România-Mamă a recunoscut independența Moldovei, fiind primul stat al lumii care a salutat ieșirea de sub o dureroasă și înlăcrimată ”tutelă” sovietică.

”A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti. Numele «Basarab» şi «Basarabeni» exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă”, puncta poetul național Mihai Eminescu, cel care se închina Basarabiei ca în fața unei icoane.

Istoria Basarabiei a fost cruntă. Ruptă de Țara-Mamă, s-a aflat la dispoziția ”dominației rusești” după Al Doilea Război Mondial, în perioada 1940 – 1941 și 1944 – 1953, sute de mii de locuitori ai ”Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească” fiind uciși, închiși în lagăre de muncă sau deportați în Siberia. Iar acesta a fost doar începutul, fiindcă politica de deznaționalizare a continuat. Potrivit istoricului american Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de persoane – în mare parte români – au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în 1940 în dauna României, dintre care 703.000 au fost ucise.

Făcând un simplu – dar dureros – calcul, concluzia este înspăimântătoare, reprezentând o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe lună, ceea ce înseamnă aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi.

Drumul către independență al Moldovei și ”Republica Moldovenească Nistreană”

Se spune că istoria este scrisă de învingători, dar și învinșii au dreptul de a-și lua destinul în propriile mâini.

Pentru Basarabia, noul drum a început după anul 1985, atunci când politica de ”glasnost” (n.red. – ”deschiderea”) dusă de Mihail Gorbaciov a întredeschis o portiță către afirmarea identității naționale a statelor strânse în menghina nemiloasă a URSS.

În 1986 se formează Mișcarea Democratică din Moldova, transformată în Frontul Popular din Moldova. Pe data de 27 august 1989 este organizată o mare adunare națională, în urma căreia, pe 31 august, limba română a devenit limbă de stat și s-a revenit la alfabetul latin.

După ce Parlamentul de la Chișinău a adoptat declarația suveranității RSS Moldova – iar Mircea Snegur a fost ales președinte -, pe 23 iunie 1990 este adoptată și noua denumire a statului – Republica Moldova.

Dar lacrimile au continuat să curgă. Mâna lungă a fostei Uniuni Sovietice a pălmuit, din nou, obrazul Moldovei, iar regiunea Transnistria s-a transformat într-un ”cal troian” al Moscovei.

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe GÂNDUL.RO