Noli turbare circulos meos – ”Nu deranjați cercurile mele” –, striga Arhimede atunci când a văzut cum un soldat roman îi strica figurile geometrice desenate pe nisip. Potrivit scriitorului latin Valerius Maximus, fraza a fost rostită de omul de știință  atunci când romanii au cucerit orașul Siracuza, după asediul din 214–212 î.Hr., iar  generalul roman Marcus Claudius Marcellus ar fi ordonat ca acesta să nu fie omorât. Totuși, ulterior, unul dintre soldați l-a ucis pe Arhimede, în ciuda ordinului transmis de generalul roman.

Revenind în realitatea contemporană și păstrând, desigur, proporțiile, ”cercurile lui Arhimede” pot fi comparate cu fostele state-satelit ale Rusiei. Acestea, practic, trăiesc două vieți paralele, iar Vladmir Putin ”desenează”, în continuare, scenarii în care Rusia nu permite ”sateliților” să părăsească ”orbita”.

  • Într-una dintre aceste vieți, unele state-satelit încearcă – fiecare după posibilități sau dorință – să ducă o existență la capătul căreia să nu se mai afle o bilă de fier care să le împiedice mișcările independente.
  • În cealaltă viață paralelă, fostele state-satelit sunt urmărite atent de ochiul vigilent al fostului ”stăpân”, iar acesta – departe de a fi un Arhimede al geopoliticii actuale, totuși, însă beneficiind de un trecut imperialist tonifiant care oferă o impetuozitate adeseori agresivă, cel puțin verbal – nu permite nimănui să-i strice ”desenele” scrijelite într-o zonă-tampon care separă Vestul de Est.

”Cred că politica rusă este foarte abilă. E nevoie de multă atenţie, pentru că ruşii sunt capabili să şantajeze foarte discret alte ţări. Dacă vrem ca relaţiile Occidentului cu Rusia să fie prieteneşti, trebuie să fim sinceri şi deschişi, altfel nu poate fi vorba de nicio prietenie”, spunea Vaclav Havel, în 2011, la ”Europa Liberă”.

Numai că, până la eventuale ”prietenii” cu Occidentul – indiferent sub ce formă s-ar materializa ele în conjunctura actuală, una care nu oferă perspective clare asupra unor astfel de relații ”necontondente” –, Rusia este foarte atentă la modul în care trăiesc, cresc și fac primii pași pro-europeni unele dintre fostele state-satelit.

Dacă Belarusul lui Alexandr Lukașenko (numit ”Tătuca” în societatea bielorusă) rămâne prins, iremediabil, pe orbita Mamei-Rusii, o dezvoltare politică, economică și socială de sine-stătătoare fiind utopică, în Republica Moldova au încolțit, după preluarea președinției de către Maia Sandu, semințele unei rupturi definitive de Moscova.

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe GÂNDUL.RO