Probabil ne vom săruta prin gânduri,
Ca doi înfrânți de timp și slăbiciuni,
Din lumea mea rescrisă, printre rânduri,
Voi pune lumea ta în rugăciuni.

Ne va fi greu, nu-i doar o constatare,
În mine râd cassandre, fac orgii,
Suntem datori c-o disperare mare,
Fiind, vremelnic, două mari urgii.

Te mai iubesc, tardiv, în miez de noapte,
Mă mai visezi și tu, să nu contești,
În noi se-mbrățisează două șoapte
Și se ascund păcate omenești.

Mă bate-un vânt turbat și-i zvon de toamnă,
În lumea ta mai plouă cu mirări?
Ce nostalgii nocturne mă condamnă
La un periplu lung, pe trei cărări.

Probabil ne vom săruta prin gânduri,
Ca doi înfrânți de timp și slăbiciuni,
Din lumea mea rescrisă, printre rânduri,
Voi pune lumea ta în rugăciuni.

♣ Cristian Lisandru  – 29 septembrie 2021