Anul 2021 nu este doar încă unul în care pandemia de coronavirus rânjește cu plăcere morbidă. La nivel planetar, acest asediu prelungit, declanșat – fără ”focuri de avertizare” – de SARS-CoV-2, se concretizează prin destine frânte intempestiv, reduse la tăcere pentru totdeauna, dar și prin eforturi medicale fără precedent.

Europa, ca parte integrantă a unui tablou mondial, se confruntă nu numai cu virusul COVID și cu toate mutațiile acestuia care fac nopți albe tuturor cercetătorilor lumii. Continentul european trebuie să răspundă altor două crize majore, cea a gazului natural și cea a migranților care asaltează granițele UE dinspre est, acolo unde – în alte vremuri – Uniunea Sovietică deținea controlul absolut.

După criza medicală încă amenințătoare, a doua criză majoră prin care trece continentul european este cea a gazului natural. Dependența Europei de gazul rusesc – este importată din Rusia o treime din gazele utilizate la nivelul continentului – nu este o noutate, iar de-a lungul timpului nu s-a reușit, în pofida tuturor încercărilor, o stabilire a unui echilibru.

Colosul Gazprom deține ”cheia”, în toată această criză din prag de iarnă, iar rușii au avertizat că nu vor mai accepta decât încheierea unor contracte pe termen lung cu clienții europeni. E drept, se fac și promisiuni, există și confirmări că nici Rusia nu ”joacă tare” la infinit sau demonstrează o ”mărinimie” care poate fi citită în diferite chei. Gazprom a confirmat că va livra, în noiembrie, gaze naturale către cinci instalații europene de înmagazinare subterană, decizia fiind luată după ordinul primit de companie de la însuși președintele Rusiei, Vladimir Putin.

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe GÂNDUL.RO