Șoaptele iubirii au fost anihilate de șuieratul îngrozitor al sirenelor care anunță iminentele bombardamente.

Mamele fug unde văd cu ochii, într-o încercare disperată de a-și salva copiii, iar rânjetul hidos al Kremlinului nu (mai) poate minți pe nimeni.

Declarațiile ipocrit-jalnice ale Dinozaurului Lavrov sau glumițele răsuflate ale Clovnului Peskov se alătură ordinelor executate fără crâcnire de Șoigu, ordine scuipate cu dispreț criminal de un Putin cu privire zăpăcită.

Se spune că nu-i Rusia vinovată pentru această nemernică deversare de ură a Teribilistului Putin. Este. Rusiei i-a plăcut de Putin. Și l-a ținut în palme. I-a susținut ambițiile imperialiste și l-a privit, cu mult prea puține excepții, ca pe un tătuc. Rusia s-a simțit mândră sub Putin, renăscută și pusă pe fapte mari.

Câțiva „haiduci” au fost anihilați cu brutalitate, iar viața Mamei Rusia a mers mai departe.

Așa sunt construite, cărămidă cu cărămidă, tragediile lumii.

Și doar Rusia însăși trebuie și poate să-și pedepsească „răsfățatul” care s-a transformat, sub ochii ei mămoși, condescendenți, într-un monstru cinic.

♣ Cristian Lisandru