Suveranitatea rămâne un  atribut inerent, inalienabil și indivizibil al unui stat, constând în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența neștirbită în relațiile cu alte state ale lumii. Potrivit acestui principiu al suveranității, un stat – oricare ar fi el, indiferent de momentul temporal luat în discuție – se conduce liber, în plan intern sau extern, fără amestec din afară.

Încă nevindecată pe deplin după provocarea tragică a pandemiei de coronavirus – și alarmată, în perspectivă, din cauza unui posibil alt val de infectări cu SARS-CoV-2 –, Europa febrilă își vede sistemul imunitar pus, din nou, la încercare. De data aceasta, însă, pe coridoarele nesfârșite ale unui spital multiplicat, trece cu pași nesiguri însăși democrația europeană, îmbolnăvită de un virus ale cărui mutații dau fiori în toate cancelariile – PUTIN-22 și războiul prezentat, în laboratoarele Kremlinului, drept ”operațiune militară specială”.

Plămânii organismului european sunt slăbiți, iar stocurile de pace – oxigenul atât de necesar în secțiile de Terapie Intensivă – par a fi limitate.

Noul asediu declanșat de PUTIN-22 induce o stare de asediu generalizată, în timp ce valuri de celule amenințate fug din calea atacurilor nemiloase și anticorpii își reconsideră prioritățile ”medicale”.

PUTIN-22 este agresiv, cu atât mai mult cu cât savanții europeni, timp de mai bine de două decenii, au asistat la ”mutații” periculoase pe care ori nu le-au înțeles pe deplin, ori au crezut că însuși sistemul imunitar european le va ”descifra” în cele din urmă și nu va fi luat, vreodată, pe nepregătite. Realitatea spune altceva. Suntem bolnavi de o prea mare încredere în forța incomensurabilă a democrației, iluzionându-ne că natura ne-a hărăzit un rol crucial și că, într-un final, vom aplauda cu frenezie happy-end-ul reconfortant.

PUTIN-22 a ”lovit”, însă, din aproape în aproape. În prima fază, s-a luptat cu anticorpii unei Rusii care suferea la capitolul ”mândrie”, după destrămarea Uniunii Sovietice, astfel că a descoperit un teren propice pentru a se dezvolta corespunzător. Încetul cu încetul, Rusia a trecut de la stări febrile la dureri incomensurabile de cap, iar anticorpii cei mai puternici au fost eliminați. Paradoxal, PUTIN-22 a transformat unii anticorpi în aliați, ceea ce demonstrează nu numai capacitatea letală de a se adapta, ci și o abordare persuasivă demnă de o cauză mai bună. Asta fără a mai vorbi despre ”duplicitatea” unor anticorpi care și-au renegat rolul benefic pe care l-ar fi avut în trupul Rusiei, formând, azi, un scut protector în jurul lui PUTIN-22.

Dacă SARS-CoV-2 se poate răspândi din gura sau nasul unei persoane infectate sub formă de particule lichide mici, atunci când aceasta tușește, strănută, vorbește, cântă sau respiră, PUTIN-22 își întinde ”tentaculele” nevăzute propagându-se printr-o mass-media de stat subjugată, prin manipularea conștiințelor, prin prezentarea albului drept negru și, bineînțeles, prin legi care, la diferite intervale de timp, asigură o infectare constituțională pe termen lung.

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe GÂNDUL.RO