Uniunea Europeană nu este Troia, dar amenințarea unui Cal Troian al Rusiei nu poate fi trecută cu vederea. La porțile uniunii se află mașina de război a Rusiei – e drept că șenilele tancurilor s-au învârtit, de multe ori, în gol, în fața apărării ucrainene războiul-fulger conceput la Kremlin transformându-se într-unul de uzură -, dar de la front comun UE și NATO împotriva războiului se poate ajunge la un front comun… fisurat mult mai repede decât și-ar fi imaginat cineva.

De ce? Pentru că una dintre țările membre NATO și UE nu joacă în aceeași horă cu celelalte state. Ungaria lui Viktor Orban s-a poziționat, încă de la începutul ”operațiunii speciale militare” (sintagmă absurdă și evident propagandistică ordonată de Vladimir Putin), ceva mai altfel decât se așteptau oficialii de la Bruxelles și liderii europeni.

E drept, fiecare țară suverană are dreptul de a lua decizii în conformitate cu propriile interese, nu numai raliindu-se intereselor comune ale Uniunii Europene sau NATO. Ne aflăm, însă, într-o perioadă care deschide perspective înspăimântătoare, iar tensiunea dintre Occident și Federația Rusiei se îndreaptă către paroxism.

La începutul lunii februarie, atunci când Armata Rusă era masată la granița Ucrainei, iar Vladimir Putin susținea, senin, că au loc exerciții militare de amploare și că, nicidecum, nu se pune problema invadării Ucrainei, premierul maghiar Viktor Orban s-a deplasat la Moscova. Vizita – ținând cont de toate incertitudinile legate de momentul ales – a fost criticată atât de reprezentanții opoziției din Parlamentul Ungariei, cât și de cancelariile occidentale care, dacă n-au simțit un pumnal înfipt în spate, la propriu, măcar au avut puseuri de tensiune.

A fost cea de-a treisprezecea întâlnire dintre Viktor Orban și Putin, iar premierul Ungariei a și spus, de altfel, că are ”mari speranțe” că Rusia și Ungaria vor putea ”lucra împreună” mulți ani.

Zilele au trecut una după alta, Vladimir Putin a spus că nu are de gând să atace Ucraina, dar trebuie să primească garanții de securitate din partea SUA și NATO, iar în dimineața zilei de 24 februarie a ordonat trupelor Rusiei să intre, din trei direcții – inclusiv de pe teritoriul Belarusului, stat ”neutru” – în Ucraina, vorbind despre ”denazificarea” acestei țări și despre dorința de a proteja populația rusofilă din Donbas, acolo unde republicile Donețk și Lugansk au primit cu bucurie vestea că liderul de la Kremlin le-a recunoscut independența autoproclamată.

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe GÂNDUL.RO