Se apropie ziua de 9 mai. Dincolo de presupunerile legate de dorința lui Vladimir Putin de a avea măcar un fir de ață de care să se lege pentru a transmite că ”operațiunea militară specială” declanșată pe 24 februarie – a se citi invadarea Ucrainei, cu toate atrocitățile care au urmat, negate de Moscova ca și cum oficialii Kremlinului ar trăi într-o cu totul altă realitate – este încununată de succes, rămân destine frânte și zecile de mii de morți.

Îngropați în morminte săpate în grabă, morții nu mai pot contraataca vreodată, însă amintirea lor este îndeajuns de puternică pentru a plasa pe umerii Moscovei o vinovăție indubitabilă.

Paradoxal – sau ironic, în momentul actual, unul al bombelor care strivesc speranțe și fac să curgă râuri de lacrimi – pe 9 mai este sărbătorită și Ziua Europei. Data marchează aniversarea momentului istoric reprezentat de ”Declarația Schuman”, care a propus ideea unei noi forme de cooperare politică în Europa, ”care ar face ca războiul dintre națiunile Europei să fie de neconceput”.

Propunerea lui Robert Schuman – politician, om de stat, avocat și diplomat francez, recunoscut ca unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene – este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene, fiindcă acea Comunitate Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) – înfiinţată de Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg – a fost prima dintr-o serie de instituţii europene supranaţionale care au stat la baza Uniunii Europene de astăzi.

Printre altele, ”Declarația Schuman” – rostită la 9 mai 1950 – preciza:

  • ”Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă”
  • ”Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând solidaritate de facto”

Timpul a trecut, Uniunea Europeană a devenit o realitate, s-a discutat despre încheierea Războiului Rece și despre relații care să se bazeze exclusiv pe interes reciproc, inclusiv cu Rusia unui Vladimir Putin care zâmbea (mai) mereu și dădea bine în pozele de grup.

Totuși, pe data de 24 februarie a acestui an, UE și NATO s-au văzut puse în fața unui fapt împlinit. Vladimir Putin – cel care se contrazisese, practic, cu toată lumea – transmițând că Occidentul bătea câmpii, pur și simplu, atunci când anticipa o invadare a Ucrainei de către armata rusă, a declanșat ”operațiunea militară specială” care a readus Europa în pragul unui război devastator.

Din trei direcții, Ucraina a fost strânsă ca într-o gheară metalică, inclusiv Belarusul punându-și teritoriul la dispoziție pentru ca armatele ”impetuoase” ale lui Vladimir Putin să readucă în atenție ”războiul-fulger”.

Am ajuns, astăzi, în cea de-a 70-a zi de război, chit că Moscova preferă eticheta mincinoasă pe care n-a crezut-o nimeni încă din primul minut. Rusia – prin generalii săi care trebui să pară cât mai îmbățoșați cu putință, pentru a peria orgoliul ”Țarului” – spune că totul ”este în grafic”, cu toate că, după ce ocuparea Kievului s-a dovedit a fi un fiasco, graficele de la Statul Major al Armatei Ruse au devenit… perfectibile. S-au trasat noi directive ”la moment”, s-a insistat pe rezolvarea problemei ”Donbas”, înainte de toate, s-a bombardat aprig Mariupolul, s-a bombardat fără milă Odesa etc.

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe GÂNDUL.RO