Din dor de Maiden și Accept
metalic te păstrez la piept
și mă semnez prin riff nebun
atunci când nu știu ce să spun,
când un amurg metalizat,
de-a pururi minimalizat,
vorbește prin acorduri tari
și tu, în trupul meu, tresari.
Din dor de Maiden și Accept
e sinuos și drumul drept,
ce heavy metal peste hău,
iar prin acorduri sunt al tău
și-al meu, și-al tuturor, aș spune,
când fug din timp și mai fac glume,
mă cheamă lumea de metal,
o mare-n iarnă, val cu val,
și-n dor de Maiden și Accept
se zbate o chitară-n piept,
ce simfonie-ți scriu în gând,
cu dor de tine tremurând.
♣ Cristian Lisandru