Din dor de Maiden și Accept
metalic te păstrez la piept
și mă semnez prin riff nebun
atunci când nu știu ce să spun,

când un amurg metalizat,
de-a pururi minimalizat,
vorbește prin acorduri tari
și tu, în trupul meu, tresari.

Din dor de Maiden și Accept
e sinuos și drumul drept,
ce heavy metal peste hău,
iar prin acorduri sunt al tău

și-al meu, și-al tuturor, aș spune,
când fug din timp și mai fac glume,
mă cheamă lumea de metal,
o mare-n iarnă, val cu val,

și-n dor de Maiden și Accept
se zbate o chitară-n piept,
ce simfonie-ți scriu în gând,
cu dor de tine tremurând.

♣ Cristian Lisandru