În ultima vreme, mai multe luări de poziție au disecat proiectele Legii învățământului, fie în ceea ce privește învățământul preuniversitar, fie cel universitar. Și în cazul acestui proiect ne putem aștepta ca tot ceea ce s-a spus în dezbaterea publică să zboare în vânt, pentru că textele vor trece prin comisiile de specialitate și apoi prin cele două camere ale Parlamentului, acolo unde zeci de articole pot să fie modificate, completate sau chiar șterse. 

De asemenea, multe probleme sunt lăsate pentru a fi definite și operaționalizate prin metodologii ale Ministerului Educației, prin Carta universitară, prin regulamente și metodologii ale universităților, care urmează să fie scrise sau rescrise după promulgarea legii.

Încercând să descifreze toate implicațiile unei astfel de legi, cu precădere în ceea ce privește învățământul universitar, Gândul a solicitat părerea avizată a profesorului universitar doctor Mihai Coman, fondatorul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București.

Profesor emerit, cu o experiență de 30 de ani de management academic, Mihai Coman analizează, în exclusivitate pentru Gândul, toate ”petele de umbră” din proiectul viitoarei legi a educației care pot trece neobservate, dar care pot avea repercusiuni negative majore.

”Pentru alții, CNATDCU este o instituție învechită, dovadă a controlului centralizat și a blocării autonomiei universitare

Profesorul emerit Mihai Coman consideră că, în momentul de față și nu numai, o lege a învățământului superior are nevoie, în primul rând, de discuție ”atentă și profesională”.

Această afirmație este făcută după o analiză riguroasă, cu atât mai mult cu cât experiența sa este una impresionantă.

Am o experiență de 30 de ani de management academic, ani în care am trecut prin toate cele cinci legi în domeniu promulgate după căderea comunismului – fără a mai vorbi de sutele de OUG-uri care modificau și rescriau legea inițială. Am observat că dezbaterea din ultima vreme a mobilizat o mulțime de observatori – jurnaliști, intelectuali, oameni politici – și mult mai puțin reprezentanți ai corpului academic. De altfel, singurul text de substanță pe care l-am găsit (și îmi fac mea culpa dacă mi-a scăpat vreunul) este cel datorat profesorului Daniel David, rector al Universității Babeș-Bolyai, cu o analiză riguroasă a punctelor bune și punctelor nevralgice ale acestui proiect de lege.

Legea învățământului superior are multe aspecte care merită o discuție atentă și profesională. Aș vrea să mă refer aici la aspectul care a stârnit cele mai multe energii și luări de poziție: prevederile legate de doctorat, de plagiat și de modul de prevenire, eventual sancționare, a doctoratelor obținute prin fraudă, adică într-o formulare mai precisă, despre soarta viitoare a CNATDCU (n.red. – Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), spune profesorul universitar Mihai Coman.

Pentru unii, acest Consiliu este considerat instanța salvatoare care poate să sancționeze plagiatorii – interesant, nimeni nu vorbește despre rolul său în evitarea plagiatelor. Pentru alții, este o instituție învechită, dovadă a controlului centralizat și a blocării autonomiei universitare”.

”Răspunderea legată de cunoașterea substanței tezelor este lăsată la nivelul Universității”

În ultimii ani, discuțiile despre plagiat și plagiatori au fost ”aprinse”. Cu toate acestea, o astfel de problemă este departe de a fi rezolvată, iar profesorul universitar Mihai Coman este de părere că totul pornește de la modul în care este abordat plagiatul.

Cum definițiile sunt diferite, este evident că vor apărea interpretări, blocaje și, mai ales, ”încurcături juridice”, avertizează profesorul Mihai Coman.

Plagiatul este definit în articolul 155, paragraful D – o definiție echilibrată aparent; rămâne ca juriștii să vadă cum se raportează această definiție la modul în care plagiatul este abordat în legea privind protecția proprietății intelectuale și în cea referitoare la cercetare; pentru că dacă definițiile sunt diferite, atunci apar o mulțime de interpretări și, evident, blocaje și încurcături juridice”…

♣ Cristian Lisandru

Articolul integral pe Gândul