Profesorul doctor Bogdan Marinescu este unul dintre cele mai cunoscute nume din medicina românească, după o carieră de peste jumătate de secol în care a contribuit, de multe ori decisiv, la nașterea a zeci de mii de copii. De numele lui se leagă nu doar printre primii copii care s-au născut prin fertilizare in vitro, ci și ajutorul pe care i l-a dat Adrianei Iliescu să devină mamă la 66 de ani. Bogdan Marinescu dezvăluie într-un interviu pentru Gândul detalii neștiute despre viața sa, cariera de sportiv de performanță și accidentul de la vânătoare în care și-a pierdut vederea la un ochi, situație care nu l-a împiedicat să ajungă printre elitele sportului și medicinei.

Profesorul doctor Bogdan Marinescu provine dintr-o familie de medici, tatăl său a fost ministru al Sănătății, așa cum a devenit el însuși mai târziu, după 1989. A fost deputat, a fost senator, dar cariera politică a însemnat prea puțin față de satisfacția pe care i-a dat-o, de-a lungul timpului, profesia, spune Bogdan Marinescu.

În mai bine de jumătate de secol din cei 77 de ani la care a ajuns, medicul Bogdan Marinescu s-a pus în slujba femeii și a visului celor care voiau să devină părinți. Zeci de mii de copii la nașterea cărora a contribuit prin ajutorul medical de înaltă calitate sunt astăzi adulți cu propriile lor familii.

Tocmai de aceea, am vrut să aflăm de la profesorul Marinescu răspunsuri la probleme majore care revin, cu duritate, dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, legate de avort, în condițiile în care Curtea Supremă din SUA a stabilit recent că fiecare stat are asigurat propriul drept de apreciere asupra modului în care reglementează această problemă. De aici, totul s-a transformat într-o dispută generală, aproape globalistă. Profesorul doctor Marinescu are o opinie personală și a adoptat de mult timp o atitudine pro-viață.

Un alt subiect abordat cu Bogdan Marinescu a fost cel al disputelor legate de sarcina și nașterea transferate bărbaților. Dezvăluirile sale duc, cu emoție, către povestea sarcinii profesoarei Adriana Iliescu, motivul care l-a determinat să o ajute să-și împlinească visul, deși avea o vârstă înaintată și siguranța că Eliza, copil născut prematur, va supraviețui și va avea o viață frumoasă. Doctorul Marinescu privește înapoi cu regret către un singur moment pe care nimeni nu și l-a dorit: tragedia de la Giulești.

Doctorul Bogdan Marinescu dezvăluie și cine a fost promotorul fertilizări in vitro în România, relația specială pe care a avut-o cu acest coleg, doctor de excepție, și ajutorul pe care acesta i l-a dat la începutul “aventurii” la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie ”Panait Sârbu”, unde a fost manager timp de 27 de ani.

Profesorul doctor Bogdan Marinescu explică și de ce specialitatea obstetrică-ginecologie a fost cea mai oprimată în anii comunismului, ce riscau atunci medicii care făceau întreruperi de sarcină și cum s-a ajuns la măsurile aberante privind contracepția.

Ce ne rezervă viitorul într-o lume în care natalitatea este în scădere vertiginoasă? Când va bifa și România primul transplant de uter-ovare? Sunt întrebări la care doctorul Bogdan Marinescu răspunde în interviul pe care l-a acordat în exclusivitate pentru Gândul.

”Între femei m-am dezvoltat și între ele am crescut, am un respect deosebit față de ele”

La 77 de ani, medicul Bogdan Marinescu încă lucrează

Mă ocup, în principal, de infertilitate, asta însemnând inclusiv partea de fertilizare in vitro, dar fără parte operatorie. Prefer să opereze colegii pe care i-am sprijinit, pe care i-am crescut și în care am mare și deosebită încredere.

Câți copii a adus pe lume medicul Bogdan Marinescu în peste 50 de ani?

Nu mai știu, au zis unii 30.000… dar nu cred că-s chiar atâția. Probabil între 20 și 30.000 sunt. În 1962 am terminat liceul, în `67, facultatea, deci din `68.

Va face și România transplant de uter? 

Adam, singur sau în cuplu, se descurcă… Dar fără Eva n-ar progresa speța umană. Adam nu poate să nască. Nu trebuie să ne gândim decât la faptul că există, la un moment dat, persoană masculină, dar care are rudimente care aparțin femeii. Adică sunt persoane masculine care au și uter. Și atunci sigur că (n.red. – o astfel de persoană) poate să procreeze. Restul fiind niște speculații absolut științifice. (n.red. – vorbim) De hermafrodit, sigur. El, dacă are uter, dacă are ovare, poate să nască. Important e un lucru, nu atât nașterea, cât să rămână însărcinată (n.red. – persoana de sex masculin).

♣ Adina Anghelescu-Stancu & Cristian Lisandru

Interviul integral pe Gândul