din toamna mea cu ifose de vară
îți scriu că sunt c-o toamnă mai bătrân,
că zboară-n mine frunze și-mi rămân
ca niște rânduri scrise într-o doară.

de-aș fi o vie, m-aș culege mâine,
m-aș face vin, spre-a dezlega povești
cu fete mari și desfătări trupești,
pe sub o lună caldă ca o pâine.

din toamna mea atât de nevăzută
scriind răvașe, aș putea să mor
cu teamă și cu dor la purtător,
lângă un lăutar și o lăută.

un cântec de pahar spre dimineață
m-ar însoți spre cele patru zări,
iar pentru cei ce merg pe trei cărări
aș scrie despre chef și despre viață.

din toamna mea cu ifose de vară
îți scriu că sunt c-o toamnă mai bătrân,
că zboară-n mine frunze și-mi rămân
ca niște rânduri scrise într-o doară.

Cristian Lisandru – 1 septembrie 2022