Vlada Stanković, profesor de istorie bizantină și balcanică la Universitatea din Belgrad, face o analiză a relației dintre președintele Turciei – Recep Tayyip Erdogan – ”Țarul” de la Kremlin, nu numai în contextul cutremurelor devastatoare care au lovit țara întinsă pe două continente, ci și în perspectiva alegerilor prezidențiale și parlamentare care urmează să aibă loc pe 14 mai.
Cetățenii turci vor fi chemați la urne, iar Recep Tayyip Erdogan este pus, astfel, sub o presiune suplimentară. Președintele turc oferă imaginea unui personaj important la nivelul politicii externe, de la declanșarea conflictului din Ucraina, aflându-se într-un contact aproape permanent atât cu Volodimir Zelenski, cât și cu Vladimir Putin.
Rolul mult-dorit de ”mediator” al conflictului a fost ”vânat” cu insistență de Erdogan, iar în ceea ce privește Alianța Nord-Atlantică s-a demonstrat că punctul vedere al Turciei – a se vedea cazul Suediei, spre exemplu – nu poate fi trecut cu vederea.
”Erdogan părea, inițial, să-l privească cu dispreț pe Vladimir Putin”
Vlada Stanković notează, totuși, că o astfel de legătură strânsă între Ankara și Moscova rămâne o ”anomalie”.
”Faptul că un președinte al Turciei a construit o relație atât de strânsă cu Moscova rămâne o anomalie. Rivalitatea istorică dintre Turcia și Rusia datează din secolele în care erau două imperii vecine, dar (…) tradiția a fost răsturnată, iar instinctele președintelui turc au ghidat eforturile diplomatice ale Ankarei.
Nu a fost întotdeauna așa. Rusia s-a înregistrat pe radarul politic al lui Erdogan în primul deceniu al guvernării sale de acum 20 de ani. Dorind să fie perceput ca lider al unei mari puteri globale, Erdogan părea, inițial, să-l privească cu dispreț pe Vladimir Putin. Cu timpul, însă, agendele lor geopolitice concurente – vezi Primăvara Arabă etc. – i-au făcut pe cei doi rivali”, amintește Vlada Stanković.
”Relațiile deja tensionate dintre Erdogan și Putin au atins un nivel maxim în noiembrie 2015, când Turcia a doborât un avion de luptă rus care intrase ilegal în spațiul său aerian. Moscova a răspuns incidentului cu sancțiuni, stopând fluxul de turiști ruși în Turcia, precum și importul de mărfuri turcești în Rusia. Între timp, aliații occidentali ai Ankarei au fost adormiți într-un fals sentiment de securitate, crezând că Turcia reprezintă un control puternic asupra influenței Rusiei în Orientul Mijlociu”
Profesorul Vlada Stanković
”Distanțarea lui Erdogan de SUA l-a adus inconfortabil de aproape de Kremlin”
Relația rece dintre Erdogan și Purin a cunoscut o transformare radicală după ce – în 2016 – atunci când în Turcia a fost dejucată o lovitură de stat, iar președintele rus și-a oferit sprijinul, mutând rapid pe o tablă de șah imaginară.
Potrivit lui Vlada Stanković, Erdogan a fost, pur și simplu, ”fascinat” de deciziile luate de Vladimir Putin în plan extern, inclusiv de anexarea Peninsulei Crimeea în anul 2014. Președintele turc a observat că reacția comunității internaționale, vehementă, de altfel, nu a dus la nicio schimbare de poziție, iar teritoriul acaparat de Rusia a rămas sub tutela Kremlinului.
♣ Cristian Lisandru
Cristian Lisandru 