duminica aceea

am plecat din mine într-o după-amiază
era o duminică prinsă între vară şi toamnă
acel no man’s land
al tuturor posibilităților
al regretului că ai trăit degeaba
al unor lacrimi pe care nu le vede nimeni

dar tu le simți
cineva îți brăzdează obrajii cu fierul roşu
fiindcă torționarii nu sunt niciodată
pe cale de dispariție

am plecat din mine
duminica se zbătea neputincioasă
un cerşetor mi-a cerut ceva
bani zile țigări
n-am înțeles
atunci când pleci din tine
pluteşti între apele tulburi
ale mai multor realități

poate că eram chiar duminica aceea
totuşi
trăgeau de mine vara şi toamna
rupându-mă

♣ Cristian Lisandru (septembrie 2017)

sursa foto – goodfon.ru