Căutare

Cristian Lisandru

festina lente – prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări…

Autor

Cristian Lisandru

Jurnalist

da…

… o poveste poate începe și fără „a fost odată ca niciodată”, însă un strop de magie este indispensabil; apoi, firește, sosesc personajele, iar decorul prinde viață sub ochii uimiți ai copiilor și ai adulților pentru care propria copilărie nu s-a transformat într-o simplă amintire prăfuită, abandonată pe un raft nevăzut…

♧ Cristian Lisandru

(Ne)Starea de Vineri – „Tarantino de Teleorman”

Marele Al Pacino a prestat prin 2007 într-un film poliţist – e drept că nu dintre cele mai reuşite ale sale, întreaga suflare cinematografică fiind de aceeaşi părere – care se numea „88 de minute”. Lui Tudorel Toader, ministru la Coana Justiţica, i-au trebuit doar 80 de minute pentru a ne transmite dorinţa fierbinte a lui Liviu Dragnea, stăpânul absolut al guvernului, staroste al geambaşilor de speranţe şi lider al tuturor politrucilor/baronilor PSD.

Filmul acesta merită, fără îndoială, „Zmeura de aur”, iar actoraşii distribuiţi nu fac altceva decât să pună în scenă, fără pic de talent, o dizgraţioasă comedie neagră în urma căreia nu rămâne decât praful de pe tobă.

Aceşti răsfăţaţi ai destinului, ajunşi la conducerea ţării fără a avea altceva în afară de capacitatea teribilă de adaptare şi puterea de a fura la patru mâini, visează Oscaruri sociale sau financiare, covoare roşii, bliţuri şi cronici favorabile, însă vin în faţa spectatorilor sideraţi cu replici insipide, cu limba de lemn, cu promisiuni fantasmagorice şi cu un scenariu încropit la repezeală. Sunt nişte amatori, vorba personajului din reclama la „Schweppes”, numai că amatorismul lor este plătit de noi. Cu bani grei.

Poate că Dragnea se doreşte a fi un fel de Tarantino de Teleorman. Omul care are sclipiri de geniu şi care aduce în faţa ochilor noştri dialoguri antrenante şi scene atât de controversate încât toată lumea aplaudă, ridicându-se în picioare. Nimic mai fals. Dragnea rămâne un sforar de duzină. Iar păpuşile pe care le manevrează nu reuşesc decât să se facă de râs. Cele 80 de minute ale lui Tudorel Toader, lăsând la o parte penibilul situaţiei, nu au fost altceva decât 80 de minute în jurul cozii, ca să parafrazăm titlul unui alt film, regizat după cartea lui Jules Verne.

Şi uite-aşa, din film în film, vom ajunge nişte cinefili pământii, cu buzunarele goale, prizonieri într-o sală unde Dragnea strigă „Motor” de fiecare dată când are chef, iar actoraşii se îmbulzesc să-i facă pe plac.

♣Cristian Lisandru

foto/http://sincity.wikia.com

(Dez)Ordinea de Zi – „Marele Anunț”

La masa negocierilor ar fi întotdeauna loc, numai că adversarii preferă să-și care pumni cu nemiluita, să se înjure spumos și să încerce a introduce stegulețele păcii în ochii bulbucați ai celorlalți.
Azi urmează un „mare anunț”, „anunțul bombă”, anunțul „care dă fiori”, anunțul care nu poate fi contracarat decât, bineînțeles, printr-un „plan secret”. Părțile se acuză reciproc, sunt pregătite variante de rezervă, încă nu este foarte clar cine va otrăvi fântânile și va fugi prin păduri pentru a organiza o viitoare mișcare a partizanilor.
România așteaptă ora 18.00 cu înfrigurarea condamnatului la șușe politice cotidiene, ca și cum totul ar depinde numai de apariția lui 2Dorel. Până și fenomenele meteorologice vor fi influențate, bombardamentele din Siria vor continua sau nu în funcție de asta, un februarie nărăvaș respiră sacadat și, după ora fatidică, se va opinti cu putere sporită în ferestre. Europa Ligue este doar o petardă fâsâită, șomajul nu ne mai interesează, facturile neplătite au fost aruncate la coș, haosul multiplicat este ascuns sub preș.
„Urmează un comunicat important pentru țară!”
Pentru țara lor, pentru mândria lor, pentru orgoliul lor, pentru jocurile lor de culise, pentru lipsa lor de coloană vertebrală, pentru… 😊 mustăcismele lor, coafurile lor, răutăcismele lor, agramatismele lor. Pentru bodyguarzii lor. Pentru pohta ce o pohtesc. Pentru țara pe care o țepuiesc.

♧ Cristian Lisandru

noapte

îmbracă-te într-o tăcere
lungă până la pământ
și prinde-ți la urechi
câteva doruri

o noapte nesfârșită
s-a agățat de genele noastre
și toate cuvintele au ațipit
visându-se
oameni

♧ Cristian Lisandru

dans

visele ei de azi
amintirile de mâine
dansul acesta oniric
nici nu are nevoie
de doi parteneri

♧ Cristian Lisandru

(Dez)Ordinea de Zi – „Ba pe-a mamei dumneavoastră!”

Ce tristă ţară a bisericuţelor de tot felul şi a nesimţiţilor care pretind să le fie scuturate scamele de pe revere sau cer – fără ruşine – permanent jinduita şi minunata şpagă.

(balcanică/occidentală; ce aiureală colosală, cum să aibă şpaga frontiere?)

Ce tristă ţară unor lamentabili „guru” doldora de ifose care s-au cocoţat – dând din coate/deschizând alte uşi cu capul, oferind mese pe la restaurante şi slugărnicind alţi „guru” de aceeaşi factură – pe socluri, rânjind şi pozând, de la înălţimea propriilor statui, în binefăcători ai naţiei, ai literaturii române, ai artelor, în general, în miraculoşii eroi plin de muşchi care pot rezolva toate ecuaţiile politice, sociale sau financiare.

Mojicia este fotogenică, motiv pentru care ne-am şi tabloidizat, la toate nivelurile, în ciuda celor care încă mai speră la decenţă ca stare de fapt. Nemernicia a acaparat reţelele sociale, Palatul Parlamentului şi agora unde amăgirile şi speranţele ucise în faşă au răguşit fără a obţine altceva în afara unor replici mitocăneşti.

Nu ne mai facem bine niciodată, asta şi pentru că ne complacem în a ridica mingea la fileu tuturor neaveniţilor care cunosc o găunoasă celebritate în timp ce sunt priviţi, de „discipoli” sideraţi, cu o evlavie ce trădează instantaneu superficialitatea şi lipsa de mobilier intelectual.

Ţara asta este tristă şi pentru ne ploconim cotidian în faţa unor idoli falşi, în loc să le strigăm (măcar atât, vorba lui Caragiale) „Ba pe-a mamei dumneavoastră!”

♣ Cristian Lisandru

matinal

o dimineață
ca toate celelalte
dar poate că trăia bine-mersi
într-o buclă temporală
și nu înțelegea
de ce gustul zorilor înmuiați în cafea
era același de fiecare dată
iar tramvaiul
(la oră fixă)
își scrâșnea ostentativ
nemulțumirea metalică

♧ Cristian Lisandru

Vremuri

În mine sunt săpate trasee nesfârşite,
Exploratori vremelnici mă taie-n lung şi-n lat,
Din loc în loc, umile, castele prăbuşite
Îşi plâng trecutul sumbru şi scopul anulat.

Mă dor inadvertenţe şi râd precum bufonii,
Organizez un miting în trupu-mi scrijelit,
Pe scena lumii, astăzi, la modă sunt pionii,
Eu simulez atacuri şi mă prefac uimit.

Ce lume-mpodobită, în jurul meu se cântă,
Dar Moş Crăciun oftează, privind spre calendar,
În iarna asta nouă o ştire se împlântă,
Şi astfel, din trei surse, aflăm că e-n zadar.

Mi-e dor de-atâtea doruri, paradoxală veste,
Un brad e smuls din mine şi transformat în brand,
Rămâne, sângerândă, frântura de poveste,
Contrazicând discursul cu iz de happy-end.

M-aş transforma-n colinde, dar nu am loc de şuşe,
Mondenităţi perverse ţin capul de afiş,
Crăciunu-i profitabil în firmele-căpuşe,
Isus, de ceva vreme, se naşte pe furiş.

Ce mondializare a dorului de ducă,
Popoare migratoare impun criterii noi,
Chiar dragostea de iarnă a devenit caducă
Şi-n brazi sunt atârnate scenarii de război.

♣ Cristian Lisandru – 20 decembrie 2017

foto/goodfon.ru

Gând (36)

ce-ar fi
să ne jucăm în fiecare zi
de-a lumea nouă?

♧ Cristian Lisandru

foto/https://www.instagram.com/p/BC7c8iJFORe/

Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: