„Poeme de la capătul lumii” – 2015


șoptește-mi

șoptește-mi că toate obsesiile lumii
nu sunt decât nimicuri frumos ambalate
în noaptea aceasta vreau să sfâșii întunericul
cu palmele tale

nu departe de noi
cineva construiește un gard
totul depinde de care parte a gardului te afli
nu poți să intri
nu poți ieși
starea de bine e relativă
iar un popor migrator ne bate la ușă
pentru a face și noi parte din statistici

șoptește-mi că toate obsesiile lumii
nu sunt decât nimicuri frumos ambalate
uite cum plouă cu frunze

nu vrei să ne refugiem dincolo de toate acestea
într-un suflet comun
necartografiat?

♣ Cristian Lisandru


Cristian Lisandru`s Books and Publication Spotlight


„Eo ipso” – proză – 2015


 

Ai lacrimi pe obraji. Și noi suntem precum filele acestea… Smulși dintre coperte și obligați să rătăcim pentru totdeauna între maluri nevăzute.

Poate că e mai bine așa. O rătăcire continuă elimină contactul cu violența mâinilor care au învățat, mult prea repede, să rupă și să mototolească destine. Sau să le transforme, pur și simplu, în cornete pentru semințe.

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi[1]. O fundație lichidă care ne invită să construim viitorul peste un trecut preschimbat în recif, divinizând supremația echilibrului instabil și potrivindu-ne ceasurile după fiecare val. Poseidon zâmbește, la linia orizontului, apoi închide furtunile într-o cochilie uriașă…

Plutim. Iar între noi și ziua a doua există doar realitatea dulce a unui sărut.

♣ Cristian Lisandru

Cristian Lisandru`s Books and Publications Spotlight


 

[1]Geneza, Capitolul 1, versetul 5.


 

17768752_cover-page-001